“`html
Trump învăluit în huiduieli și strigăte la Gala de la Kennedy Center!
Într-o atmosferă haotică plină de fluierături, huiduieli și tot felul de strigăte de campanie, Donald Trump s-a aflat în mijlocul unei gale mult așteptate la Centrul Kennedy undeva pe un fundal tumultuos, după ce a purces să se numească singur în conducerea acestui for de artă, ce-o numesc unii important, iar alții nu chiar, viziune care duce la “o epocă de aur în artă și cultură”, așa că a decis să concedieze consiliul de conducere care, culmea, nu părea să-i împărtășească viziunea, iar noi ne întrebăm: e oare această epocă roz, sau doar o iluzie?
Dacă cumva ai uitat, se știe că Donald, așa cum îi spun prietenii, a fost însoțit de Melania, care a stat alături de el în loja prezidențială, ca doi porumbei răsfățați, privind spectacolul “Mizerabilii”, o alegere nostalgic, nu-i așa? Ce ironie, într-un fel! Să te duci la un astfel de spectacol care te face să te gândești la revoltă și tiranie, mai ales când ți-ai ales susținătorii dintre cei care, de exemplu, sunt departe de a avea viziuni artistice ale societaticeți.
Cu o primire, să zicem, amestecată, presa de dincolo de ocean a catalogat acest episod ca pe o poveste tipică pentru tabloide, unde, printre noii membri ai consiliului se numără nu doar apropiați ai președintelui, ci și figuri cum ar fi „Doamna de Gheață”, și nu în ultimul rând procurorul general și soția vicepreședintelui, JD Vance, care neamintește, dar nu vrea, de politicile controversate din trecut.
Într-o notă mai umoristică, Andy Borowitz, scriitorul care reușește să transforme satira în adevăr, ne reamintește că “nu ai cum să inventezi așa ceva – Trump, la Kennedy Center pentru a viziona o piesă despre o revoluție în masă împotriva unui rege tiran.” Poate că ironia e prea bună ca să nu ne facă să ne gândim mai bine, oare ce ne așteaptă în continuare, o revoluție culturală sau mai degrabă o luptă pentru supraviețuirea artei într-o lume în care liderii nu își ascultă poporul?
“`
