Trump pierde șansa istorică la Premiul Nobel pentru Pace: oboseala pacifistului sau strategia eșuată?
Într-o întorsătură de evenimente care îmbină ironia cu o dozare de tragism, Donald Trump, care aspira să devină al cincilea președinte american laureat al Premiul Nobel pentru Pace, a ratat, da, a ratat tocmai în minutul final posibilitatea glorioasă de a primi distincția, iar toate acestea în timp ce un acord crucial de încetare a focului între dușmanii tradiționali, adică Israel și Hamas, a fost semnat nu cu mult înainte, scrie cu un strop de cinism publicația The New York Post. Aceasta a avut loc în cadrul unei săptămâni în care Maria Corina Machado, lidera opoziției din Venezuela, a fost aleasă ca și câștigătoare pentru anul 2025, un an oarecare, dar nu pentru Trump.
Comitetul Nobel norvegian, să explicăm, a emis un anunț oficial care indică că marele premiu pentru pace va merge, evident, către Machado, a cărei curaj de a lupta pentru democrație este apreciat, dar oare de ce acest lucru eclipsase gesturile lui Trump? Totul s-a decis înainte ca porțile unei posibile victorii să se deschidă în fața fostului președinte american, iar oamenii din Tel Aviv și Gaza să cheme în stradă, nu pentru Trump, dar pentru o bucurie ce nu mai putea fi schimbată.
Decizia deja știută: Nobelul e dat, faptele lui Trump vin mereu prea târziu
Dar să ne întoarcem un pic, Trump este cel care a intermediat acel acord, un gest care a părea că ar merita aplauze internaționale. Pe străzile din Tel Aviv și Gaza, entuziasmul nu a avut nicio limită, însă, chiar când vestile au venit, Oscarul păcii era deja pus în mână altcuiva, iar Donald s-a văzut că pierde din nou, cu capul ridicat dar, cu inima frântă, căci era o distincție pe care dorea să o aibă cât mai mult dar părea că, poate, nu putea să ajungă niciodată să o obțină în fața ordinii mondiale.
Obsesia de a câștiga Nobelul: o dragoste neîmpărtășită
Un lucru devenit cunoscut, obsesia lui Trump pentru acest premiu a fost un subiect de discuție în cercuri diverse, iar în spatele acestei hamburgere de dorințe s-au ascuns declarații cum că „toată lumea spune că ar trebui să primesc Premiul Nobel”, a spus el, ignorând realitatea tensionată cu care se confunda pe fundalul politicii internaționale. Iar pe rețeaua sa Truth Social, un loc unde spune mesajele în care se dezvăluie o umbră de melancolie, conturase deja dezamăgirea sa față de un premiu ce părea atât de înmânat pe cât de greu sabia tăia corespunzător destinațiile lor.
Susțineri și critici: o reciclare a fapteleor
Cu toate acestea, să nu uităm că unii lideri, precum premierul israelian Benjamin Netanyahu sau autoritățile din Pakistan, au făcut demersuri, trimis scrisori Comitetului Nobel, iar organizațiile interesate de drepturile ostaticilor sau sprijinul vaccinării au strigat pentru o recunoaștere a eforturilor lui Trump, dar uite că deciziile s-au luat nu de piața opiniei publice, ci deja de un zvâc în spatele gândirii. În contrast, criticii au fost la înălțime, având o listă interminabilă de motive de discreditare pentru a nu fi considerat o figură pacificatoare.
Conflictul cu Obama: mereu în umbra premiului
Desigur, rivalitatea cu Barack Obama, laureat al Nobelului din 2009, a fost un alt punct de tensiune care a umplut aerul, Trump adesea declarând: „Dacă m-aș fi numit Obama, aș fi primit Premiul Nobel în zece secunde”. Oare să fie adevărat? Numai timpul va spune, dar acum, Trump pare mai pierdut în apreciarea pacifismului său, cu o poveste care nu se termină, ci mai degrabă se ascunde în umbrele unui efort continuu în căutarea unui Nobel ce s-ar putea să rămână doar o poveste neîmplinită.
