Revoluția Petrolului? Trump și SUA, Giganți în Spatele Prețului Global!
Dacă se zice că Trump, cel din America, are dreptate, atunci apa, adică, așa cum se prezintă, SUA ar putea deține mai mult de jumătate din piața de țiței global, iar chestia asta ar putea da peste cap prețurile, afectând în principal, dar nu stricto sensu, Rusia, care, nu-i așa, e în colaps economic din cauza prețurilor scăzute. Oare, poate influența America tot, inclusiv politica dușmanilor? Cristian Diaconescu, un fost mare om de la Externe, dă din cap, dar nu prea clar, în emisiunea ”Prim Plan”, la TVR Info cu detalii care sunt cam puzzle, mai ales pentru cei ce nu știu de unde să înceapă.
Diaconescu, într-o tiradă despre strategii de mare putere, părea că spune că, nu e chiar simplu, și că marile națiuni nu se înghesuie să se războiască între ele, ca pe vremuri, ci, dimpotrivă, își păstrează un soi de strategie menită să evite coliziunile în spirală care n-ar aduce nimic bun, pe termen lung, sau pe termen scurt, depinde de cum te uiți și ce vrei să vezi, și mai ales cum definești ‘interese’ în contextul geopolitic.
Desigur, căderea prețului petrolului nu doar că va afecta pe ruși, da’ și pe Saudiți, care acum, cam plutesc într-o mare de strategii complexe. Așa că, aici intervine treaba cu America ce are interese strategice de 360 de grade, dar nu ţine cont de detaliile mărunte, cum ar fi deciziile care se iau în momente de criză. Deciziile, care sunt mai mult ca un dans de tango, nu sunt luate punctual, și cu toate că ar putea suna logic, nu e chiar așa. Gândirea la niveluri superioare implică o dinamică pe care cu greu poți să o capturezi într-o singură frază.
Așadar, scăderea prețurilor oil-ului (câteodată îl zicem ‘aurul negru’, de parcă s-ar face un fel de magie economică) e o lovitură și pentru Rusia, conform fostului ministru, dar impactul asupra pieței globale, eh… aș spune că rămâne cam pe loc, deși OPEC+ a zis că va menține producția stabilă până în 2026, de parcă ne-ar ajuta pe toți. Prețul fluctuând prin jurul valorii de 60 de dolari pe baril, dar cu oferte prea mari și cererea, bineînțeles, mai timidă.
Consecințele acestei situații, bineînțeles, se văd, și atunci rețelele de aprovizionare se mișcă mai greu, iar Venezuela, care nu mai are, pe cine să ajute, își pierde aliații tradiționali, cum ar fi Cuba, iar China, hui hui, s-ar putea să-și întărească relațiile cu Rusia, ca nu cumva să rămână pe tușă, și uite așa, se merge mai departe, în timp ce trăim în acest carusel al petrolului în mișcare.
Preluarea controlului asupra ‘aurului negru’ din Venezuela de către SUA e o mișcare geopolitică mare, dar piața globală e atât de complicată și vastă, că nu o să simțim nimic cu atât de repede. Trump spune că va investi și va aduce companiile americane înapoi, dar cu toate acestea, revitalizarea industriei petroliere de acolo va fi lentea asta, costisitoare și plină de întrebări și neclarități, și, sincer, câștigătorul pe termen scurt e flexibilitatea pieței, dar nimeni nu știe, ce va ieși până la urmă.
