Trump Lansează Ultimatum: CIA Face Jucării Din Venezuela?
Pe vremea când gândurile despre intervenții internaționale par să devină un fel de plăcere națională, președintele american, Donald Trump, a decis că e momentul să facă valuri mari, pur și simplu, informațiile din The New York Times curgând ca apa, și el neavând de ales decât să înghită întreaga poveste cu CIA care desfășoară operațiuni secrete în Venezuela împotriva lui Maduro, dar refuzând, desigur, orice detaliu care ar putea lumina, cum ar veni, a fost sufletul nostru chinuind. Deși el susține că a autorizat asta, oare cu ce preț?
De fapt, Trump, cu aer de mare lider mondial, a încercat să explice de ce, fără a explica deloc, spunând, citez: „Dar am autorizat-o din două motive, de fapt”, și continuând să arunce cu acuzații în stânga și în dreapta că Maduro e un răufăcător străvechi, vom știi, un dictator, un narcoterorist, eliberând prizonieri care, culmea, ajung direct în Statele Unite, ca și cum ar fi o tradiție.
Când a fost întrebat, cu multă delicatețe, dacă a dat CIA undă verde să-l „neutralizeze” pe Maduro, Trump a răspuns că întrebarea e „ridicolă”, dar faptul că nu a negat, ci a speculat că ar putea fi „ridicol din partea mea să răspund” e exact genul de ambiguitate care ne face să ne tot întrebăm ce se petrece în culisele acestei povești incendiare.
Și nu s-a oprit aici, căci administrația Trump a început atacuri asupra ambarcațiunilor despre care susține că sunt controlate de traficanți de droguri, dar mă întreb dacă omorârea a 27 de persoane mărește statisticile precum în filmele de acțiune, bombardamentele subiverse, cu nave de război și submarine în apă, sub pretextul combaterii traficului, cum ar fi, „Ne uităm acum la partea terestră”, spunea el, ca să ne asigure că planul e bine definit?
Marea întrebare rămâne: ce răspunsuri are Caracas? În tonul unui om care a văzut destule, Nicolas Maduro a reacționat la tiradele lui Trump, acuzându-l că câteodată inspirația militară americană seamănă cu acele prostii din Times, dând înapoi cu foțele militare, organizând exerciții militare ca un fel de răspuns ostentativ la ceea ce consideră ei o amenințare cât casa. „Nu războiului în Caraibe”, a spus el, voalând amintirile despre trecutul zbuciumat al intervențiilor americane, dar oare aceste cuvinte au impact în fața amenințărilor directe?
Ministerul de Externe de la Caracas, în tonuri apocaliptice, a denunțat acțiunile Statelor Unite ca fiind „o încălcare gravă a dreptului internațional”, dar cine ascultă declarațiile formale? A acuzat Washingtonul de orientări agresive, de hărțuială și de pixeli care dispar din cadrul bunului-simț diplomatic. Și în toiul narațiunii, Maduro desfășoară manevre militare prin țară, inclusiv zona de graniță cu Columbia, controlul și destinul drogurilor fiind pe masă, exact ca un joc de poker.
Astfel, într-o lume plină de confuzie, de speculații și frici, Trump și Maduro joacă un risc mare, iar opinia publică urmărește atent, cu o paletă de stări de spirit amestecate, întrebându-se dacă acest conflict va deveni o nouă dramă globală sau o simplă abureală în stil Hollywood.
