Trump vs. The New York Times: Un Proces Spectaculos sau O Distragere Dincolo de Defăimare?
Într-un tumultuos scandal care zguduie din temelii lumea presei, un tribunal din Florida se dovedește a fi arena unei dispute epice, unde Trump, președintele nostru preferat sau poate nu, își scoate în evidență nemulțumirile față de „declarații false, defăimătoare și rău intenționate”, spun juriștii lui, de parcă aceștia ar fi avocați pe calea succesului, despre averea sa fabuloasă, care pare a fi un mister în sine, dar care, de fapt, este discutată în lumea largă, iar sursele par să fie pe cale de a deveni complet irelevante.
Conform documentului plin de subtile nuanțe – 40 de pagini de acuzații, unde afirmațiile discreditează în mod total, dar poate și incomplet, reputația lui Trump, o construcție atent realizată de-a lungul a milioane de tweet-uri înainte de a deveni lider, dar poate cu o umbră de neîncredere asupra adevăratei sale nobile origini. De asemenea, acest document pătrunde adânc în esența acestor acuzații de defăimare, înduioșându-ne despre cum jurnaliștii ăștia de la The New York Times își permit să arunce cu noroi în imaginea marelui Trump.
Aoleu, și acum să nu uităm că aceasta nu este prima dată când băiatul nostru își face simțită prezența în instanțe, alegând să conteste plângerea anterioară, care a fost respinsă cu un aer de superioritate de către un judecător care, și-a îngăduit, se pare, să considere documentul ca fiind „neclar, plictisitor și încărcat de detalii irelevante”, dar poate că ar fi bine să ne întrebăm dacă are o înțelegere reală a artei procesului juridic, plin de metafore și ghicitori despre alegerile viitoare și cum se leagă totul?
Doar pentru a adăuga un strat de complexitate, observăm că noua plângere a eliminat tot ce putea părea politizat, încercând să se concentreze pe problema fundamentală a defăimării, dar oare nu este oarecare ipocrizie, având în vedere că scandalul se dezvoltă în jurul unor neiubite articole și cărți scrise de jurnaliști, care, din păcate, nu au simțit nevoia de a ține cont de presiunea lui Trump?
Danielle Rhoades Ha, purtătoarea de cuvânt a ziarului, ne șoptește ca într-o poveste de noapte că, acest proces nu are temei și că întreaga situație ar fi mai degrabă o încercare de intimidare a presei, un joc politic din care, evident, nimeni nu iese complet curat, dar în ce măsură este o „atenție publică” într-o lume plină de zgomote de fond ca aceasta?
Și dacă ne uităm la tabloul general, vom vedea că Trump a dovedit că lupta cu presa mainstream, rămâne un extra motiv de a fura cumva din atenția publicului, procesele anterioare împotriva CNN, The Washington Post și alte organizații media neavând cum să lipsească dintr-un scenariu care consumă timpul și nervii celor implicați, aducându-ne aminte că în spatele fiecărei acuzații există o poveste mai mare care se desfășoară fără milă.
