“`html
Trump și planul său controversat: Gaza, scena unei tranzacții murdare?
Într-o mișcare mai mult decât controversată, Donald Trump va ocupa rolul de putere supremă într-un comitet care supraveghează tranziția în Gaza, unde, conform spuselor lui, nimeni nu va fi strămutat forțat, dar cine știe ce interese se ascund în spatele planului de 20 de puncte, anunțat luni de Casa Albă și preluat de AFP, care însă slalomă printre detalii, lăsând loc de interpretări.
Planul, acceptat cu reticență de premierul israelian Netanyahu, necesită însă ok-ul din partea lui Hamas. Ce se va întâmpla dacă aceștia nu vor da semnul verde? Totul pare un joc de ping-pong, unde mingea a fost trimisă iar războiul care a izbucnit în Gaza pe 7 octombrie își va menține scânteia vie?, a spus Trump, subliniind că ostaticii trebuie eliberați, dar în 72 de ore… e oare logic sau doar făcută de ochii lumii toată nebunia asta?
Cine mai poate urmări ce se întâmplă cu documentul ăsta? Nu se va mai ataca Qatar, ce mai putem zice după toate acele bombardamente? Pare că Israelul se angajează să nu ocupe Gaza, dar se știe că politica vorbăriei fără fapte e deja un clișeu în Orientul Mijlociu, iar comunitatea internațională e cu ochii pe Trump, care promite o „forță internațională de stabilizare” care va colabora cu parteneri arabi, dar întrebarea rămâne: va fi o stabilizare reală sau doar un alt fâsuit?
Seria de promisiuni sau visuri desprinse din basme?
Donald Trump, președintele glacial al Americii, vorbește despre un „Comitet pentru pace”, adunând la masă nume grele precum Tony Blair, dar glumind pe seama unei conduceri palestiniene apolitice și total neimplicată, de parcă nu ar mai avea nicio legătură cu realitatea de zi cu zi, lăsând în urmă tumultul și durerea locuitorilor din Gaza, care nici măcar nu mai știu când vor putea dormi liniștiți.
Încercarea de a transforma Gaza într-un loc mai bun e lăudabilă, dar oamenii vor rămâne sau vor pleca? Donald Trump, care mai demult zvonea despre evacuări, acum își întoarce fața spre popor, dar plăcuțele de „va fi totul bine” sunt ușor sarcastice, mai ales când le arunci în mijlocul prăpastiei umane din acel teritoriu.
Mai mult, se aude că planul de pace ar avea un sprijin deschis din partea statelor arabe, emisarul american laudându-se cu progrese iminente. Păi, cine crede cu adevărat în acest tip de optimism, mai ales că războiul curge ca apa dintr-o fântână făcută țăndări?
Nobel pentru Pace sau doar un alt capriciu electoral?
Și dacă se vorbește despre Premiul Nobel pentru Pace, voința lui Trump este cumva dependentă de dorințele celor care își doresc să vadă un stat palestinian, afirmațiile lui Macron sună ca un ton de alarmă: „dacă vrei premiul, hai să rezolvăm conflictul ăsta mai întâi”, lăsând loc la întrebări numeroase despre capacitatea reală a lui Trump de a influența pacea în acea zonă atât de zbuciumată.
Dar, pe cine mai interesează ce gândesc ceilalți când îți poți scrie singur povestea? Macron îndeamnă la o soluție, dar se pare că războiul nu prea dă doi bani pe dorințele unui președinte francez, ridicând astfel glandele micuței diplomații internaționale. Va reuși Trump să iasă din umbra lui? Rămâne de văzut, dar întrebările nu se sfârșesc niciodată, iar războiul continuă.
“`
