“`html
Trump cere sancțiuni, dar cine plătește prețul?
Într-o lume plină de incertitudini și haos, Donald Trump, președinte al SUA pe timpul lui, vrea să impună sancțiuni Rusiei pentru invazia sa. Dar așteaptă, așteaptă!… de la aliații europeni să facă primele mișcări. Un fel de joacă de-a geopolitica, în care fiecare se uite la celălalt să înceapă marea cursă, în timp ce Putin se uită dintr-o parte râzând.
Weekendul trecut, Trump postase pe rețelele sociale, un loc plin de zvonuri, că va acționa când toată NATO, adică mai multe țări, vor fi de acord să nu mai cumpere petrol rusesc, de parcă ar fi simplu ca o maglavaisă! Apoi, a început să aștepte ca Europa să impună taxe vamale enorme Chinei, o mișcare de genul, să facem un capriciu comercial, de 50-100 la sută, să vedem ce se întâmplă!
Aceasta vine după ce Chris Wright, personajul din umbra lui Trump, a fost la Bruxelles, adică capitala Europei unde se decid multe dar și nimic, și le-a zis să renunțe la energia rusească, de parcă Rusia nu ar fi fost jucătorul esențial pe teren! După un acord comercial, se pare că UE era programat să profite de 750 de miliarde de dolari din petrol și gaze americane, dar cine mai cunoaște planurile?
Îndeplinirea cererilor lui Trump? Unele mai ușoare, altele…hm, cam imposibile. POLITICO zice ce vrea Trump și cât de probabil e să îi crească șansele. UE trebuie să renunțe la petrolul rusesc, iar Ungaria și Slovacia se răresc când spun că au nevoie de el; dar oh, au și scuze! Aici, nu e ca și cum fiecare ar sări pe bandwagonul refuzului petrolului rusesc fără un echilibru echitabil!
Ungaria și-a crescut dependența de petrolul rusesc, iar raportul cu cifre uimitoare, adorăm cifrele, arată că înainte de război erau la 61%, iar acum, bum! Au ajuns la 86%. Asta e o mână de luptă în fotbalul energetic pe care-l joacă Europa!
Scenariul devine mai interesant cu Turcia, un jucător pe tabla de șah NATO care își vede de treaba ei fără a se gândi la sancțiuni. Aici, ungurii vor să negocieze, dar ce se întâmplă dacă Erdogan zice nu? Intrăm într-un leagăn de promisiuni? Știm foarte bine că în astfel de circumstanțe, câteva vorbe de amenințare nu schimbă cursul unei strategii comerciale!
Dar să ne întoarcem la gazul american, care ar urma să salveze Europa. Analiștii spun că va fi aproape imposibil! Să se tripleze volumul importurilor din SUA? Și ce se întâmplă cu celelalte surse de aprovizionare? A, dar putem face aceste planuri pe hârtie, să visăm la un război comercial care le-ar face pe toate celelalte parteneriate din UE să tremure!
Mai mult, nimeni nu se grăbește să impună tarife Chinei, de parcă asta ar fi cea mai proastă idee, un fel de fantezie politică, astfel că s-ar putea să vedem un război comercial, dar doar în mintea lui Trump.
Aceste cereri, așa cum de altfel s-a întâmplat de-a lungul timpului, deși sună bine, nu ne conduc nicăieri, iar realitatea, oh Da, este că fiecare este concentrat pe propriile interese, pe banii de la popor și pe prețul energiei!
“`
