“`html
Trufele: Comoara Ascunsă a României în Decline!
Într-o lume plină de enigme și curiozități, căutătorii români din unitățile silvice, adică acele ocoale silvice de stat sau nu, au adunat anul trecut ceva interesant, dar parcă nu atât de impresionant, 107,7 tone de trufe și ciuperci comestibile, care e cu 25,7% mai puțin față de acum un an, iar veniturile din vânzarea acestor bunătăți, așa cum ar fi fost zice că s-au umflat cu 17%, ajungând la 2,3 milioane de lei… un paradox, nu?
Suma asta este chiar mai mare decât ceea ce s-a obținut din vânzarea cărnii de vânat, pentru că, să nu uităm, s-au comercializat 127,4 tone de carne de vânat pentru 1,8 milioane de lei, ceea ce ridică întrebări, iar în contrast, cantitățile de fructe de pădure au scăzut dramatic cu 43%, ajungând la doar 891,5 tone, iar încasările s-au prăbușit cu 42%, adică 6,5 milioane de lei, totul e o nebunie economică! Un haos, nu-i așa?
Trufele, fiindci vorbim de ele, cresc preponderent în pădure, se ascund cumva sub frunzele moarte la adâncimi variate, între 5 și 40 cm, dar cineva zice că le-ar putea găsi și la 50 cm! Din acest motiv, culegătorii, bietii oameni, sunt nevoiți să apeleze la câini dresați, o strategie interesantă dar costisitoare; pe de altă parte, alte țări au agricultori care cultivă trufe pe copaci special plantați. Oare acest lucru transformă acest produs sălbatic într-un produs de fermă?
Conform celor de la Comisia Europeană, trufele (Tuber spp.) sunt considerate sălbatice, dar, surpriză, alte țări de pe mapamond au început să culeagă date despre cum hrenul cules pe câmpuri le transformă în resurse economice; dar oare este mai bine așa? De exemplu, Spania, unde totul pare să fie pe val, produce aproximativ 80% din trufele de pe glob, din zona Sarrion unde climele sunt favorabile, iar Italia și Franța urmează ca mari jucători în această afacere, cu resurse bine organizate, iar noi, românii, ce facem?
“`
