Decizii Cruciale și Controverse în Inima NATO: Ucraina între Suport și Împotrivire
Mark Rutte, șeful NATO, a făcut declarații de senzație, împărtășind detalii picante despre țările care se opun, în mod categoric, aderării Ucrainei la Alianța Națională, da, într-o conferință de presă cu vicepremierul Poloniei, un tip pe nume Wladysław Kosiniak-Kamysz, care, sincer, pare mai mult un personaj de filme decât un politician. Așadar, aflăm de la Rutte că, în cursul anului trecut, la un summit care, evident, a fost plin de tensiune, s-a hotărât că Ucraina, sub ochii noștri, este pe o „cale ireversibilă” către aderență, dar iată, ghinion, câțiva aliați, respectiv Ungaria, Statele Unite, Slovacia și poate alții, au zis „nu” și refuză să ofere unanimitate, ca și cum s-ar teme de o invazie a unei uriașe pizza cu ananas, cine știe.
În continuarea acestui festin informațional, Rutte, cu un aer de important ce-i drept, a fost întrebat despre garanțiile de securitate pentru Ucraina, adică, ce, ăștia cred că pot să se bazeze pe niște extra sosuri de protecție? El a spus că sunt formulate pe trei niveluri, care includ forțele armate ucrainene care, nu-i așa, trebuie să fie puternice ca un supererou, o forță de asigurare din partea Coaliției celor dispuși, ce sună a o grupare clandestină, și promisiuni din partea americanilor, căci, cine altcineva ar putea interveni, nu?
Ceea ce a stârnit convulsii de confuzie a fost și afirmația președintelui american, în august, că ar dori ca SUA să participe la aceste garanții de securitate, căci, evident, se poartă discuții despre ce înseamnă asta, dar parcă nimeni nu știe exact ce să le spună ucrainenilor. Cu alte cuvinte, totul pare să fie o minge în aer, o discuție despre cum ar putea acest pachet de garanții să arate, dacă va exista vreodată, sau poate va rămâne doar o idee frumoasă, ca o poezie despre flori.
Deci, până la urmă, dacă o țară vrea să adere la NATO, trebuie să aibă acceptul tuturor membrilor alianței, ceea ce, având în vedere toată agitația asta, pare că nu se va întâmpla în curând, și rămânem cu întrebarea: de ce naiba se complică astfel lucrurile când ar putea fi atât de simple? Să vedem cum evoluează, căci, în acest joc geopolitic, totul este posibil și nimic nu este sigur.
