Folosim adesea verbul „trebuie”, atât în vorbire, cât și în scris, iar uneori se strecoară și erori din punct de vedere gramatical în ceea ce privește forma corect utilizată. Mulți dintre noi am auzit sau am văzut cel puțin o dată forma verbului “trebuie” scrisă diferit. Astfel, întrebarea este: cum este corect, “trebuie” sau “trebuiesc”?
Există o confuzie frecventă în legătură cu forma corectă a verbului “a trebui”. Așadar, haideți să clarificăm această problemă și să aflăm cum trebuie să folosim acest verb corect.
Deci, răspunsul este simplu: forma corectă este “trebuie”. Forma “trebuiesc” este greșită și nu ar trebui utilizată. Verbul “a trebui” este un verb care exprimă nevoia sau necesitatea.
În limba română, verbul “a trebui” are două sensuri sau înțelesuri. Primul sens este acela de “a avea nevoie”, iar al doilea sens este de “a fi necesar/obligatoriu”.
Când verbul “a trebui” este folosit în sensul de “a avea nevoie”, acesta este precedat de un dativ, de regulă un pronume, și urmat de un subiect. Pronumele din cadrul dativului ține locul unei persoane, în timp ce subiectul poate fi numele unui obiect sau o ființă.
De exemplu: “Îmi trebuie mulți bani pentru a pleca în vacanță.” sau “Îmi trebuie un caiet nou pentru a scrie tema.” sau “Am anunțat în ziar că îmi trebuie un angajat.”
Pentru aceste exemple, forma verbului “a trebui” este sinonomă cu forma “a avea nevoie” (de ceva). Indiferent dacă subiectul este la singular sau plural, se spune întotdeauna: “Îmi trebuie un tricou mai mare.” sau “Îmi trebuie două tricouri mai mari.” Nu vom spune niciodată: “Îmi trebuiesc două tricouri mai mari.”
În cazul formelor de trecut sau viitor, verbul “a trebui” se acordă cu subiectul. De exemplu: “Mi-au trebuit două zile să fiu gata.” sau “Îmi vor trebui două zile să fiu gata.”
Pentru a exprima sensul de “este obligatoriu să” sau “este necesar să”, verbul “a trebui” nu mai este precedat de un dativ, dar este obligatoriu să fie urmat de o propoziție subiectivă introdusă prin “să”. De exemplu: “Trebuie să ajung acasă la ora 8.” La prezent, verbul nu se acordă formal cu subiectul, însă la viitor sau la trecut, verbul “a trebui” este marcat. De exemplu: “Ei vor trebui să plătească nota de plată.” sau “Ei au trebuit să plătească nota de plată.”
Verbul “a trebui” poate fi folosit și în propoziții exclamative, fără a fi urmat de propoziția subiectivă introdusă prin “să”. În acest caz, propoziția se subînțelege. De exemplu: “Mă gândesc să merg să-i cer iertare pentru ce am spus.” (Trebuie să faci asta).
În limba română, există și locuțiuni adverbiale care folosesc verbul “a trebui”. Acestea sunt utilizate în limbajul familiar într-o conversație curentă și au sensul de “așa cum e bine”, “așa cum se cade” sau “așa cum se cuvine”. De exemplu: “El nu s-a purtat așa cum trebuie, iar acum este pedepsit.”
De asemenea, există și o expresie cu circulație în limbajul familiar care se folosește cu sensul de “așa ți se cuvine” sau “așa meriți”. De exemplu: “M-a certat tata. Așa-ți trebuie, dacă nu ai ascultat.”
Pe lângă verbul “a trebui”, există și sinonime care pot fi utilizate în anumite contexte. Sinonimul reprezintă un cuvânt care are același înțeles cu alt cuvânt sau expresie. În cazul verbului “a trebui”, sinonimele pot fi: cuveni, a se cuveni, a se cădea, a se cere sau a se impune.
Aceasta este conjugarea verbului “a trebui”
