“`html
Transporturile României pe Calea Nebuniei: Ce Ne Așteaptă în Viitor?
Un șir lung de analize, perspective și statistici ne aduce la concluzia că transporturile, un sector crucial pentru economie, stau sub semnul întrebării, analiștii de la Allianz Trade ne spun că, ei bine, nimeni nu știe exact încotro ne îndreptăm, iar prognoza de creștere economică pentru România, destul de modestă, cam între 0.5-0.6%, sugerează, în mod paradoxal, o poveste similară pentru transporturi, deci la ce să ne așteptăm?
Deși transportul rutier este, în continuare, principalul jucător, acesta este supus unor provocări majore – și anume, cei care conduc pe drumurile noastre, fie ele ale orașelor sau ale satelor, se confruntă cu obstacole pe cât de contradictorii, pe atât de complicate, în timp ce transportul aerian de mărfuri pare să respire, avansând doar cu 3% în prima jumătate a anului. Asta înseamnă, oare, că inflația își face de cap?
Una peste alta, vorbim de indicatori portuari care nu se bucură de cele mai fericite rezultate, scăderi drastic de volume, de la cereale la metale, iar Mihai Chipirliu, expertul pe care mulți ar vrea să-l asculte, ne atrage atenția: „Avem de a face cu un sector dinamic dar, vai, complex, unde nevoia de modernizare și modernizare e critică”. Așadar, unde ne aflăm, dacă rutele pot duce, cumva, la un colaps?
Sunt destule știri bune, însă – de exemplu, trecerea României în Schengen, îmbunătățirile aduse infrastructurii și prețurile petrolului care, deși variabile, păstrează o oarecare stabilitate; dar competiția pe piața de transport rămâne feroce, de parcă ar fi o luptă de gladiatori, unde forța de muncă e un alt subiect delicat.
În timp ce transportul maritim reprezintă 85% din comerț, marinarilor le este greu să se mențină pe valuri, tot din cauza prețurilor combustibililor. Așa că, pe de o parte avem o creștere tumultoasă a crizelor climatice, iar pe de altă parte un sector feroviar care, cu sprijin public, își găsește mai ușor drumul, lăsându-ne cu o dilemă: cine va câștiga, trenul sau vaporul?
Pe acest fundal, tensiunile din Marea Roșie și alte alea perturbatoare cresc dificultățile în transporturi, iar unele rute scad drastic, cu tot cu costuri crescânde care captează atenția, dar emană o senzație de nesiguranță. Precum pătratul cercului, emisiile de CO₂ se află mereu pe radar, iar tranziția către soluții verzi este oarecum ca o frână de mână activată. Pentru aviație, costul combustibilului sustenabil rămâne un zid greu de spart.
Astfel, prețurile derivate continuă să fluctueze periculos, iar industria, un tot unitar, se vede din ce în ce mai afectată de lipsa de forță de muncă. Nimeni nu pare să aibă soluții clare, în afară de ideea aceea vagă despre digitalizare, care pare să devină un fetiș. Această criză de talent nu va duce, cumva, la o redefinire a sectorului?
Pe scurt, celebra industrie a transporturilor se află, cu siguranță, într-o perioadă turbulentă de înfruntare a provocărilor externe și a nevoilor interne, așa că întrebarea rămâne: cine va ieși învingător din această bătălie a șoselelor, apelor și căilor ferate, sau, mai bine zis, pot acestea să coexiste în armonie?
“`
