Șocant: Transportul Feroviar în România, o Poveste de Zeci de Anii Neglijată!
Așadar, în urma unei disectări a discuțiilor, să zicem interesante, da, despre piața de transport intermodal la evenimentul Translogistica, am aflat un lucru destul de îngrijorător că interesul pentru transportul ăsta feroviar, așa, între produsele de tip expeditor și comercianți, cum îi vedem noi mereu pe acești oameni că tot încearcă să vândă și să cumpere, nu crește deloc, dimpotrivă, chiar scade în România, da, în ultima vreme totul pare cu susul în jos! Instituțiile europene, care ar trebui să sprijine trenurile, nu fac nimic, se pare că toți sunt ocupați cu alte treburi și uite așa ne trezim pe drumuri, vorba aceea.
Pe lângă asta, se mai menționează și starea infrastructurii feroviare, cumva o temă recurringă, nu-i așa? A fost neglijată timp de 35 de ani. Da, ați auzit bine! Cam atât, dar cine mai ține socoteala, că totul se amână și se promite, nu? Diverse probleme, fiecare mai gravă ca precedenta, fac parte din peisajul deja profund trist al transportului feroviar, dar na, totul se scurge pe lângă noi ca apa prin fiare vechi. Așa că, dacă aș fi un expeditor, m-aș gândi de două ori înainte să aleg trenul, pentru că, de fapt, aici în România pare că nu avem o direcție clară, mai bine rămânem la vechea și iubita mașină personală, nu?
Ce concluzie să mai tragem? Instituții care nu reușesc să facă nimic bun, drumuri pline de gropi și trenuri care mai mult stau decât circulă. În esență, totul ar putea fi o fabulă despre cum totul devine vechi și uitat, iar noi stăm și privim holbându-ne, fără să facem vreo mișcare. Și asta e doar începutul, cine știe ce altceva mai poate apărea în tendințele viitoare ale transportului intermodal în România, dar, evident, e doar părerea unuia care a auzit câteva vorbe pe ici, pe colo, sub soarele arzător al unei verii stresante.
