“`html
Franța în Colaps: Taxele care Mătură Transportul!
După ce a apărut raportul ăla ambițios numit Ambition France Transports, asociațiile profesionale precum FNTR, OTRE și TLF vin cu o reacție ca un duș rece, denunțând propunerile fiscale care, potrivit lor, împing industria de transport în direcții economice și ecologice mai mult decât discutabile, afirmând că starea de fapt nu aduce soluții reale pentru a restabili competitivitatea firmelor de transport din Franța, din contră, impozitele și accizele pe carburanți cresc tot mai mult și ecotaxele regionale se multiplică necontrolat, păi dacă asta nu e caca, atunci ce e?
Nici nu mai vreau să aduc în discuție problema dezastrului din piața de transport franceză, da’ iată că în 2024 au fost înregistrate 2.200 de falimente, adică un record de 30,7% mai mult decât anul trecut și cu 57,2% peste ce s-a întâmplat în 2019, deci cam pe aia suntem, la fundul sacului, gândindu-ne la ce e de făcut.
Și dacă nu era de ajuns, ba chiar pică și mai rău, trebuie să știți că marja de profit la transportul rutier de mărfuri în Franța e doar de 2%, adică un fel de colac de salvare rupt și totodată se dovedește că avem cea mai proastă rentabilitate din Europa, ca să ne învârtim în cerc, nu-i chiar un motiv de mândrie, nu?
FNTR, OTRE și TLF se fac auzite, spunând un „nu” hotărât la orice creșteri de taxe pentru sector, promitând că vor fi foarte vigilente pe parcursul dezbaterilor pline de emoții din proiectele de lege legate de finanțe și securitate socială și asigurând autoritățile că pot conta pe colaborarea profesională a acestora, dar și pe mobilizarea lor totală pentru a evita măsuri fiscale ce ar putea aduce sectorul la marginea prăpastiei total
Și uite cum cele trei organizații repetă, ca un refren obositor, că nu se poate institui o nouă fiscalitate pentru sectorul de transport și logistică, pentru că aceste domenii contribuie deja masiv la venitul țării, având de două ori mai multe contribuții decât locurile de muncă, deci, hai să fim seriosi, nu pot fi și vaca de muls ale birocraților ca să acopere deficitul public, așa că am ajuns la un paradox incredibil, din care pare că nu mai știm cum să ieșim.
“`
