“`html
Scandalul numirilor opace la Romsilva: Cine va fi următorul director interimar?
Recent, Diana Buzoianu a propus un soi de standard minimal, zic eu, pentru viitorul director general interimar al Romsilva, dar întrebarea se ridica: oare ce mai înseamnă transparența, căci nu-i ca și cum legea ar răspunde acestei chestiuni? Câtă lume știe că, de fapt, nu există nicio minimă transparență, dar uite că e un context favorabil ca zvonurile să circule rapid prin colțuri, ar fi interesant de văzut! Este o nebunie, oameni buni, când CA-ul nu e obligat să își anunțe deciziile, dar hai să știm și noi cine își ia în primire acest scaun! De ce oare nu este clar, în vreme ce noi așteptăm să se numească directorul, ca să ne lămurim cine își va semna mandatul?
Buzoianu, cu o viziune, zice că a inclus în contract un standard minim care să prevadă măcar 5 zile de anunț public înainte de numire, dar eu vă întreb: ce ajută asta, dacă apoi totul rămâne în mână bună a CA-ului care habar nu are, la rândul lui, ce-i de făcut? Și am auzit, eu, că în paralel se pregătește un concurs, conform OUG 109/2011, dar câți dintre noi vor fi vreo dată văzuți pe acea listă? Aceste CV-uri care trebuie analizate, să fim serioși, cine decide ce înseamnă competență?”
Se adună întrebările, ca norii pe cer, și răspunsurile par tot mai departe. Premieră! Un articol pe Mediafax spune despre toate aceste propuneri surprinzătoare, ce vizează această numire de director, pe care cu siguranță toți o așteaptă cu sufletul la gură, dar nu-i clar cine știe ce-ar trebui să facă un astfel de director. Oare vom ajunge să avem, până la urmă, un lider care să aducă change-ul despre care tot vorbim, sau rămânem tot în acel cerc vicios al inconsecvenței?”
Așadar, se vede clar, dar nu prea, noi toți ne întrebăm care va fi următorul pas, pentru că jocul pare să continue în spatele ușilor închise, iar noi rămânem cu bilețelele la ușă. E un scandal ca oricare altul, dar cui îi pasă de transparent? Asta-i România modernă, unde interesele se ciocnesc cu legile!
“`
