“`html
Revoluția Industrială a Timișoarei: Reuben Brothers și Nhood Transformă Solventul în Orașul de Mâine!
Deci, Reuben Brothers, da, ai citit bine, a pus de-o treabă cu Nhood, oameni buni, și nu oricum, ci pentru a face sarea și piperul cu fostul uriaș industrial cunoscut sub numele de Solventul din Timișoara, o poveste începută din 1869, un site care, conform legendei, are o poveste mai veche decât bunica lui Moș Crăciun.
Și știți voi, Reuben Brothers, acești miliardari pe care Forbes i-a cotat cu câte 13 miliarde, fiecare, adică, da, niște oameni care au atâția bani încât dacă ar căuta să cumpere o țară cu tot cu populație, probabil le-ar ieși și din prima. Bineînțeles, cu toții știm că banii nu aduc fericirea, dar sunt un început bun!
Nhood, care sună a ceva fancy, va fi acea mână de ajutor cu servicii de real estate, pentru a transforma toată această zonă industrială de 45 de hectare într-un mic paradis rezidențial, cu birouri, magazine și tot ce vrei, ca un fel de cartier nouvel vague, gen nouă tendințe din urbanism.
Despre Solventul Timișoara, stați puțin, că a avut vremea ei de glorie, oferind spirit și solvenți și având peste 3.000 de angajați în perioada comunistă, când toată lumea lucra și se înghesuia la ușa fabricii, acum devine un teren de joacă pentru arhitecți și dezvoltatori, într-o reinventare urbană răsunătoare, sau cel puțin asta ne spun ei.
„Ne dedicăm”, zice Carmen-Adriana Oțelea (korșinszki, sau ce nume fancy) cu toată încrederea că Primăria Timișoara va colabora, dar, ca să fim sinceri, a fost o glumă bună. Cine mai are încredere în Primării? Dar na, e nevoie de un bad guy ca să facă totul să pară mai palpitant, nu?
Prima etapă, să nu uităm, e să tragă un Masterplan, ce sugestie-nșelătoare, Nhood România se ocupă de asta, și ne gândim, oare ce-ar putea ieși de aici, un labirint urban care să ne piardă pe toți?
Așadar, Nhood Services, da, sună ca o firmă high-tech, se ocupă de jumătatea aceasta mai sustenabilă a lucrurilor, și cum să nu, având în vedere că Reuben Brothers deține un întreg imperiu în imobiliare, ce ne arată că în România, din păcate, banii pot cumpăra nu doar clădiri, ci și povești.
“`
