După agitația iscată de textul lui Valeriu Nicolae, despre violența rasistă din literatura contemporană, rămân câteva lucruri de spus. De ce se pune problema abia acum? Motivul este rasismul.
Voice of Roma, entitatea care reprezintă romii specialiști în literatură, are încă o influență limitată. Accesul romilor la educație este limitat și deși aceștia pot exprima cel mai bine problemele rasismului în literatura majoritară, acesta nu este o scuză pentru celelalte etnii. Totuși, faptul că există un număr redus de romi în domeniul cultural și academic demonstrează existența unui rasism sistemic care face ca reușita lor să fie o excepție, nu o regulă.
De fapt, este important să examinăm cât de mult au fost marginalizate comunitățile de romi în ultimii 20 de ani, rămânând în izolare socială și legate de tradiții, ceea ce limitează șansele copiilor lor.
Este posibil să observăm că am îmbunătățit discursul despre romi și am devenit mai atenți la expresiile discriminatorii, dar în realitate, situația este mult mai gravă: pentru un copil rom de la marginea unui sat, este chiar mai dificil să termine liceul.
Dacă nu ești rom, poate nu observi aceste aspecte sau le ignori în mod inconștient. Personal, am regăsit violența banală a limbajului de pe stradă în anii ’90-2000 în cartea lui B.A. Stănescu. Când am citit acea carte, mi-a adus aminte de violența teribilă de fond care includea rasismul, dar și sărăcia și lipsa de perspective.
Din această sărăcie parvin și alte probleme precum misoginismul, rasismul și homofobia. Trebuie să le expunem în literatură? Aceste teme au o valoare etnografică, pot să ne amintească cât de crudă era situația la un moment dat. Dar nu mă refer la cazul unui autor contemporan, ci la clasici.
Camil Petrescu și clasele de filologie
O lectură antirasistă sau antisexistă nu ar trebui să afecteze clasicii sau scriitorii contemporani. Un autor poate fi rasist, însă este diferit să identifici aspecte subtile ale rasismului în personaje sau limbaj.
Cum predăm operele lui Camil Petrescu la liceu sau la Facultatea de Litere? În aceste domenii vin mulți elevi și studenți tineri. În bibliografie se regăsesc cărți precum “Ultima noapte…” sau alte lucrări ale lui Eliade, care abundă în misoginie. De decenii se dezbate misoginia ca o problemă minoră sau chiar inexistenta.
Mie mi-a devenit imposibil să predau astfel de lucrări fără o abordare minimalistă feministă. Cu toate acestea, manualele și mentalitatea didactică înrădăcinată ne îndeamnă încă să analizăm perspicacitatea remarcabilă și suferința masculului nedreptățit de sorții vieții și de femeile din viața lui. Aceasta nu este o perspectivă corectă. Este nedrept să cerem întregii populații feminine să înțeleagă suferința interioară a bărbatului frustrat.
