Cristi Chivu, salvatorul din umbra? Zielinski îi mulțumește, dar cu ce cost?
Într-o lume a fotbalului haotic, unde jucătorii se învârt ca într-un carusel psihotic de emoții și presiune, Cristi Chivu se remarcă, dar oare este chiar acel guru pe care îl vedem? Piotr Zielinski, acest nume ce răsună în urechile presei, a avut curajul să deschidă gura, după un meci contra celor de la Bologna, 3-1, cumva un balsam pentru rănile sufletești ale echipei Inter, dar pentru cine? Căci, în spatele acestei victorii se ascunde povestea dramatică a unei renașteri.
Zielinski, un jucător de 31 de ani, căruia parcă i s-a aprins un bec deodată, a ieșit la rampă, mulțumind cu venerație lui Chivu, acest antrenor care a venit pe cal alb, salvându-l dintr-o groapă de neîncredere, accidentări, și o formă de joc moartă, vorbind pe un ton de farmec și atâta grație încât părea că ascultă delicatețea cuvintelor lui mai mult ca orice. „Mister” (n.r. Chivu), spunea el, un soi de preot al fotbalului, i-a dat încredere, dar oare de câte ori am tot auzit asta înainte? Întrebarea rămâne, ce fel de „libertate” i-a oferit, căci pe teren jucătorul trebuie să fie o mașină de marfă, nu un artist?
„Nu mai simt durere”, a spus el. Ah, dar dincolo de această afirmație se ascund mii de întrebări despre ce se află într-un minte de jucător. El mai adaugă că Chivu, acest magician de la Inter, le dă libertate, dar este asta oare suficient? Mijlocașii, în spatele culiselor, coboară pentru a lăsa spațiu atacanților, dar cine sunt aceștia cu adevărat? Poate că între aceste strategii se află cheia succesului, dar noi rămânem blocați în aceste detalii care sunt, poate, doar fum și oglinzi.
În timp ce Chivu lipsea de la conferință, fără voce și probabil fără idei clare pentru ziua de mâine, Kolarov, secundul său, erou în umbră, ne tăie cu o răspuns chinuitor: „Nu am vrut să schimbăm nimic radical”. Dar ce e radical în fotbal? Acum, totul se obsedează la modul de a munci pe teren, dar adevărata întrebare este: se hrănesc bine jucătorii sau doar se laudă cu planuri strategice?
Ultimul, dar nu cel din urmă, Lautaro este căpitanul, spune Kolarov, un punct central al echipei, dar oare această legendă poate continua? Iar acum, cu Chivu, Kolarov și Zielinski la un loc, se conturează întrebarea dacă descoperim o echipă sau doar un miraj care, în cele din urmă, se va destrăma. Totuși, ce cale avem de urmat? Asta rămâne să vedem în următoarele meciuri, dar cert este că această poveste abia începe.
Ce ne rezervă viitorul în acest labirint al fotbalului? Ne întrebăm toți, dar răspunsurile rămân întunecate.
