Traian Vuia – Pionierul Aviației Române și Inventator de Talie Mondială
Traian Vuia, născut la 17 august 1872 în Bujoru, comitatul Caraș-Severin, Austro-Ungaria, și decedat la 2 septembrie 1950 în București, România, a marcat istoria mondială ca un inventator de excepție și un pionier al aviației. Cu o realizare notabilă în 1906, el a efectuat primul zbor autopropulsat, fără a se folosi de catapulte sau alte mijloace exterioare, cu un aparat mai greu decât aerul.
Fiind printre cei dintâi inventatori români din acest domeniu, Traian Vuia a fost recunoscut pentru contribuțiile sale remarcabile, deși pentru o perioadă destul de lungă, prioritatea în realizarea zborului mecanic a fost atribuită brazilianului (naturalizat francez) Alberto Santos-Dumont (1873-1932).
Dorința lui Vuia de a construi un aeroplan-automobil l-a determinat să se îndrepte spre Paris la începutul lunii iulie 1902. Acesta a purtat cu el planurile și macheta acestui aparat de zbor, prezentând Academiei de Științe din Paris un memoriu în februarie 1903 intitulat “Proiect de aeroplan-automobil”, în care a demonstrat viabilitatea zborului cu o mașină mai grea decât aerul, deși inițial proiectul său a fost considerat utopic. Cu toate acestea, în data de 17 august 1903, a obținut brevetul de invenție pentru realizarea sa.
Pentru a continua construcția micului său monoplan, denumit “Vuia 1”, începută în Franța în 1903, Vuia a trebuit să implementeze numeroase inovații. Din păcate, progresul a fost încetinit din cauza lipsei fondurilor financiare disponibile.
Confruntându-se cu dificultatea de a achiziționa un motor ultralight, Vuia s-a văzut nevoit să creeze un motor cu acid carbonic comprimat, care, deși simplu și economic, nu a putut fi complet funcțional, servind doar pentru scopuri de demonstrație (având o durată de funcționare de aproximativ trei minute).
În anul 1905, aeroplanul său a fost gata pentru testare. Acesta era configurat ca un monoplan, o alegere neconvențională în acea perioadă, majoritatea încercărilor realizându-se cu avioane biplane. Louis Blériot (1872-1937) a urmat exemplul lui Vuia un an mai târziu.
Aparatul de zbor proiectat de Vuia era echipat cu aripi repliabile, asemenea unui evantai, montate pe un cvadriciclu cu roți pneumatice, acesta având rolul de tren de decolare și aterizare.
Structura întregului aparat era realizată din tuburi de oțel, interconectate cu manșoane, iar aripa era confecționată din pânză de in, impregnată.
O altă inovație a acestui aeroplan consta în utilizarea unei singure elice, spre deosebire de celelalte aeronave contemporane, ce foloseau două elice contrarotative.
Cu toate acestea, aeroplanul nu dispunea nici de profundor, nici de empennaj stabilizator. În ciuda acestor provocări, la încercările de la Montesson din 18 martie 1906, aparatul, propulsat de propriul motor, a reușit să decoleze după ce a rulat aproximativ 50 de metri pe sol, atingând o înălțime de un metru și parcurgând aproximativ 12 metri în aer, fiind însă deteriorat la revenirea pe sol, în urma impactului cu un copac.
Modelul său avea o stabilitate longitudinală precară și o putere motrice insuficientă, generând dificultăți în desfășurarea zborului.
Numeroase publicații din Franța, Statele Unite și Marea Britanie au adus la cunoștința publicului faptul că Traian Vuia a fost primul om care a reușit să zboare cu un aparat mai greu decât aerul, dotat cu sisteme proprii de decolare, propulsie și aterizare.
De atunci, s-a accentuat și s-a răspândit ideea că Vuia a reușit să decoleze cu aparatul său de pe o suprafață plană, folosind exclusiv resursele proprii, fără ajutor extern, precum pante sau catapulte.
Prin refinarea primului său model, a fost dezvoltat aeroplanul “Vuia 1 bis”. Mai târziu, s-a creat un nou aparat, echipat cu un motor Antoinette pe benzină, furnizând 25 de cai putere, constând în opt cilindri în V, răciți cu apă, o creație a inginerului Léon Levavasseur. Cu această aeronavă, denumită “Vuia 2”, Vuia a efectuat zboruri în 1907, obținând rezultate satisfăcătoare, menținându-se în aer pentru aproximativ 100 de metri (Alberto Santos-Dumont reușise deja un zbor de 200 de metri). Acest aparat a fost patentat în Belgia.
Vuia a continuat să investigheze zborul vertical și, în colaborare cu Marcel Yvonneau, a construit două elicoptere în anii 1918 și 1922. Acestea erau configurate cu mai multe rotoare de susținere cu axe separate, primul model fiind acționat manual, iar cel de-al doilea fiind propulsat de un motor Anzani de 16 cai putere, având o greutate totală de 190 de kilograme. Ambele elicoptere au fost testate la Juvissy, reușind să decoleze.
Printre invențiile lui Vuia se numără și torpila aeriană, dezvoltată în colaborare cu Victor Tatin (1847-1917), precum și generatoarele de aburi cu presiune ridicată și joasă, create în 1925.
Recunoașterea contribuțiilor sale a fost consfințită prin alegerea ca membru de onoare al Academiei Române pe 27 mai 1946.
Înmormântat la cimitirul Bellu din București, Traian Vuia a lăsat o amprentă semnificativă în domeniul aviației, fiind omagiat prin numirea Aeroportului Internațional Timișoara din România.
