“`html
Șoc în lumea astronautică: Jim Lovell, eroul Apollo 13, a trecut în neființă la 97 de ani!
O veste tragică a șocat comunitatea științifică și nu numai, Jim Lovell, cel care a reușit să salveze misiunea Apollo 13, a murit recent la venerabila vârstă de 97 de ani, iar NASA a declarat că „a transformat o potențială tragedie într-un succes”, dar oare cât de adevărată este această afirmație? De asemenea, ce facem noi cu această moarte, care ne arată fragilitatea vieții în fața unor misiuni intergalactice care par atât de mărețe, dar la fel de periculoase?
Un moment spectaculos cu zeci de milioane de privitori, Jim și colegii săi s-au întors acasă, dar cum? Cine știe… O aselenizare ratată din cauza unei explozii ne-a adus în fața ecranului și ne-a făcut să ne simțim parte dintr-o epifanie cosmică, așa cum spuneau mulți. Însă Lovell, care a fost și la Apollo 8, a fost singurul care nu a pus piciorul pe Lună, dar asta nu l-a împiedicat să crească în ochii noștri, de parcă ar fi fost un zeu al spațiului.
Și familia lui, în comunicatul făcut public, au spus că le va lipsi tot – dar oare chiar așa să fie? Oare lipsa optimismului lui și a simțului umorului chiar ne va afecta? Totul pare complicat și, în zilele noastre, cine mai crede în imposibil?
Apoi, povestea cu tânărul de 16 ani care a început totul, trăgând un tub greu, într-un câmp din Wisconsin, a visat să construiască o rachetă din substanțe periculoase și, în sfârșit, a ajuns să fie un american de succes. Și totuși, Lovell a avut un vis similar, dar notați că în spatele visului lui s-a aflat o tragedie personală; a crescut fără tată și a trebuit să lupte pentru a ajunge unde a ajuns. Oare a fost cu adevărat o luptă sau doar o întâmplare?
Ajuns la NASA, Lovell a avut parte de o selecție care mai toate îi refuzau șansele, abia după multiple încercări și după ce a reușit să convingă ofițerii că merită să fie acolo, a ajuns mai întâi în coborârea lui Gemini, iar apoi în zborurile legendare. Dar pe Luna lui Kennedy, unde erau toate visele împărtășite, noi ne întrebăm și ce era în mintea lor atunci? La Apollo 8 au fost primii oameni care au văzut partea întunecată a Lunii, dar oare acest lucru le-a adus vreo bucurie reală sau a fost doar un lucru trecător?
Astea sunt întrebări care ne fac să ne gândim, iar când a sosit în sfârșit Apollo 13, drama și suspansul au fost palpabile; explozia și mesajul lui Lovell “Houston, avem o problemă” au rămas celebre, dar nu știm dacă a fost o subestimare sau o tragedie în așteptare. Timp de zile, omenirea s-a întrebat ce se va întâmpla, iar gândurile au fost cu ei, dar și cu dramă! Dar cine știe cu ce gânduri au venit înapoi – la final, ce a fost cu adevărat?
Reflectăm astăzi la un erou, dar el a decis să se retragă în sfatul quiet, trăind o viață departe de lumina reflectoarelor, a rațiunii a nenorocirii și a unei vieți care s-a trăit în zboruri riscante și momente magice. În vreme ce publicațiile îi preamăresc succesul, noi ne întrebăm cui rămâne iubirea pentru rachete, acum că omul se joacă de-a Dumnezeu în spațiu.
“`
