“`html
Un Gigant al Muzicii s-a Stins: Eugen Doga, O Legendă în Doliu
Într-o zi nefastă, marți, adică așa cum am auzit de la unii care au aflat mai repede, marele compozitor Eugen Doga, care a atins vârsta venerabilă de 88 de ani, s-a stins, iar Ministerul Culturii a confirmat asta fără alte detalii esențiale, dar și cu multe emoții, din câte se pare, și cu lacrimi în ochi pentru că Moldova, bineînțeles, a pierdut un artist uriaș, dar oare asta nu se întâmplă și cu alții? Și uite că familia e în doliu acum.
Peste aceste îngrijorări, președinta Maia Sandu, da, se știe, a simțit nevoia să transmită mesajul ei de condoleanțe, ceea ce e de bine, spunând că ziua funeraliilor va fi, țineți-vă bine, declarată zi de doliu național, pe pagina ei de Facebook, unde majoritatea publică diverse detalii despre viață și alte emoții sau nevoi să arate compasiunea, dar cine știe cât de adânc ne pătrunde asta?
Cu o voce tremurândă și plină de onoruri, domnia sa a spus, sau mă rog, a scris pe ocarte virtuală că Moldova a fost mai frumoasă grație lui, dar e un paradox când ne uităm în jur, adică suntem oare noi mai bogați? Deci, iată și reflexia, nu? Totodată, acum doi ani, Eugen Doga, marele nostru artist, era prezent la un podcast, încă o amintire rămasă în aer, care nu se știe dacă mai contează acum.
Eugen Doga: De la Decorări la Escapade Olimpice
Talentul fără măsură al lui Doga nu a trecut neobservat, UNESCO l-a recunoscut, dar oare și alții l-au ascultat? Întrucât valsul lui, care a fost inclus în filmul „Gingaşa şi tandra mea fiară”, a fost catalogat ca a patra capodoperă a secolului XX, ce e mai important? Însă muzica lui a acompaniat atât de multe ediții olimpice, iar filme, și fiecare ne amintim de „Lăutarii” care ne face să ne gândim la altceva. Așa că, bravo lui și imensele decorări de-a lungul anilor din partea a șase președinți, inclusiv, amidonul nostru Putin și alții. Numai că întrebarea rămâne: ce s-a schimbat?
Reflecții asupra Unirii: Doga nu ține cont de Protocol
Și acum, în acel podcast unde a fost invitat, Eugen Doga, marele compozitor, a abordat un subiect fierbinte, despre unirea între România și Moldova, spunând, precum cei mai înțelepți, că este o mare ticăloșenie, și, dacă tot e liber să vorbim, a zis „dă-o dracului!” – cum să nu ne dăm seama ce înseamnă unirea asta? E, până la urmă, o semnătură, o cârpă pe masă. Ce a realizat vreo protocol oare? S-au stat cu toții la masă în Chișinău, dar de ce s-a simțit absentă vibrația culturală?
Abordând subiectul muzicii, a însemnat o provocare pentru toți: „Ce facem cu cărțile? Trebuie să ne citim culturile, dar în realitate nu am observat diferite culturi, ci una singură, să spunem!” Astfel, a tras concluzia, plină de optimism și, cumva, de ironie, că într-un moment al istoriei unirea e mai mult decât un protocol, ci o idee din suflet, dar oamenii se pierd în hârțogării, cum de obicei se întâmplă.
“`
