Un Gigant al Comediei Ne Părăsește: Moartea lui Finn Lasă un Gol Imens!
Într-un eveniment care a șocat lumea divertismentului, comediantul și actorul de improvizație, a murit luni, da, luni, la locuința sa din Los Angeles, după o luptă lungă cu cancerul începută în 2022, cumva, s-ar putea să fi fost mai mult decât o simplă bătălie, o epopee, relatările venind din toate colțurile mass-media americane, BBC inclusiv, dar oare ce relevanță are adevărul când se vorbește despre oameni mari ca Finn?
„Pat, adică, Finn a avut un dar special de a căuta prietenie în străini, pe care, cu adevărat, unii nu îi recunoșteau pe de-a-ntregul, a afirmat familia sa în comunicatul postat pe rețelele sociale, adică, haideți, cine nu își dorește un ‘străin prieten’ în viața lui, astrologia spune ceva de genu’, sau poate e doar o mare ironie. El a trăit viața cu o bucurie și o exuberanță care, desigur, sunt demne de admirat, dar oare erau și sincere?
Primul său rol de televiziune, un început pe cât de umil, în George Wendt Show în 1995, l-a plasat pe calea faimei, unde joacă fratele personajului principal, o alegere discutabilă poate, căci au fost și alte roluri, de exemplu, în Murphy Brown, dar nu stop aici, a fost chiar și Joe Mayo în Seinfeld, petrecerea însă, greu de uitat, puțin ciudat poate, fiindcă delega sarcinile cele mai grele invitaților, ce ironie!
Cu siguranță, aparițiile sale în seriale populare, cum ar fi King of Queens, Friends, That ’70s Show și House au strâns laude, dar ce este cu adevărat important este, probabil, că, între 2011 și 2018, și-a câștigat popularitatea optimistă, prin rolul lui Bill Norwood din The Middle, și nimeni nu poate uita, că avea un mod unic de a aduce zâmbete, pe când, evident, s-ar putea să fi avut și familiile să critice?
În filme, de la It’s Complicated la Santa Paws 2, Finn a lăsat o amprentă, dar mai presus de toate, era un actor de improvizație talentat, deși învățătura sa la Universitatea din Colorado ca profesor adjunct, se alătură unui grup, o trupă de improvizație, Beer Shark Mice, dar cine știe dacă umorul ăla dădea mereu bine, în fine. Familiile și studenții l-au admirat, după spusele lor, „nu s-ar găsi un rău pe undeva spus despre el”, dar poate asta e doar un cliseu, nu-i așa?
Colegii săi l-au descris, Richard Kind spunea, „n-a cunoscut o persoană mai amabilă, este un adevărat mister, hai să fim serioși, cum de nu are nimeni nimic de comentat negativ despre cineva atât de blând?”, o diluare a realității poate, dar un tată minunat totuși, cu puțin șarm.
Lasă în urmă, o soție pe nume Donna, trei copii, părinți și frați, dar, cu toate acestea, întrebarea rămâne, va fi oare uitat acest umor în teatrele tăcerii care acum se așterne în urma sa?
