Tragedie în fotbalul românesc: Fanul Universității Cluj, Alex Cățănaș, a murit la 21 de ani din cauza unui atac de cord!

Zilnic este alimentat poluatul spaţiu public carpatin cu falsa retorică mincinoasă a recentei „dezvoltări” a deja „emancipatei” Românii ca aşa-zis „nivel de trai”, confundându-se de fapt din ignoranţă şi necunoaştere mai facila accesibilitate la fonduri băneşti oricum devalorizate în această febră a materialismului cu reala bunăstare ce ţine de cu totul alte repere cheie printre care şi cel al „buletinului medical” al naţiunii, unul pesemne tot mai şifonat din moment ce se moare mai mult decât prematur până şi-n sfera sportivă a ţării.  

Şi se moare vremelnic chiar pe capete în rândurile tineretului din România, inclusiv în lumea arenelor, nu doar ca o întâmplare, iar un singur deces prematur din senin la vârste fragede este deja cu unul prea mult pentru a spulbera propaganda aşa-zisei „dezvoltări” dar şi „emancipări” a naţiunii ca nivel al său de trai.

Existând o incompatibilitate extremă între realitatea pierderii de tinere vieţi omeneşti şi aşa-zisa „creştere a nivelului de trai”, aspecte care pur şi simplu se exclud pe fondul deceselor, demascând goliciunea vorbelor implicând „dezvoltarea” şi „emanciparea”.

Care nivel sporit de trai, din moment ce membri ai viitoarelor generaţii se sting la vârste la care nici nu apucau a absolvi învăţământul superior!?

Orice om raţional şi cu discernământ care înţelege tâlcul existenţial putând lesne deduce că sănătatea publică este absolut fundamentală şi mai presus decât orice pentru bunăstarea unei naţiuni, piatră de temelie pe baza căreia pot fi consolidate celelalte domenii prioritare ale unei societăţi, începând cu educaţia, căci dacă sănătate nu e, mai nimic nu e, iar în cazul în care-şi dau suflarea exponenţi ai noilor generaţii ca urmare a unui atac de cord la numai şi numai 21 de ani – ceva ca nemaiauzit chiar şi la vârste mai înaintate în rândurile înaintaşilor noştri din generaţii trecute, semnele nu sunt nici pe departe bune, ci de-a dreptul alarmante, în sensul unei involuţii a „buletinului medical”, în tot cazul nu al evoluţiei.  

Latinescul Mens Sana in Corpore Sano nu-i vorbă-n pustiu, iar sănătatea naţiunii, cea care stă la temelia tuturor lucrurilor, ar trebui a stârni o prioritate stringentă ca subiect de dezbatere naţională pe fondul atâtor afecţiuni şi tragedii în rândurile tinerilor, cea mai periculoasă fiind de fapt tocmai evitarea arzătoarei teme, recurgându-se în schimb la o tacită obişnuire treptată a opiniei publice cu anormalitatea apariţiei vremelnice a unor afecţiuni mai mult sau mai puţin grave ori chiar letale, absolut nefirească, împotriva legilor firii şi a naturaleţii vieţii pe pământ, acomodarea cu răul inducând şi o tendinţă de desensibilizare a oamenilor vizavi de altfel inacceptabila stingere mai mult decât prematură a atâtora în floarea vârstei. 

Mai important în negativitatea sa fiind nivelul nespus de ridicat al poluării de tot felul în care sunt constrânse noile generaţii a-şi croi drum în viaţă în „traiul modern”, inducând tacit şi pe nesimţite o nocivitate, toxicitate şi contaminare contribuind la instalarea de varii afecţiuni cronice, detectabile ori ascunse, latente, mai important aşadar decât orice vector de creştere în înscrisuri şi pe hârtie al Produsului Intern Brut sau altor abstracţii din aceeaşi gamă. 

Şi nu-i ca şi cum ultima stea căzută de pe bolta suflării arenelor din România, la numai şi numai 21 de ani, îşi ducea traiul printr-un cătun rătăcit, în condiţii mai dificile, dimpotrivă, vibrând din plin în capitala Ardealului, Cluj, renumit şi internaţional centru universitar şi academic cu instituţii de învăţământ superior inclusiv în educaţia medicală, conferind acces la servicii medicale multiple.

Tânărul stins pe malurile Someşului făcând galerie nimănui altuia decât liderului SuperLigii campionatului naţional de fotbal al României, „U” Cluj, şi dându-şi ultima suflare chiar în zi de meci, în dimineaţa de sâmbătă, a deplasării fruntaşilor alb-negri la Clinceni pentru întâlnirea cu Unirea Slobozia, remizată 2-2 dar cernită la tragedia preluând prim-planul şi dând de înţeles că viaţa-i mai presus decât toate, indiferent că-i vorba de fotbal sau altceva. 

Alex Căţănaş, devotatul fan al Universităţii Cluj ca membru al Brigăzii Boys din Peluza Şepcile Roşii, a fost răpus de-un atac de cord, care nu-i nici mai mult nici mai puţin decât unul dintre cele 1.291 efecte adverse ale aşa-zisei „vaccinări” mincinos promovate de către sistem în spaţiul public de la finele anului 2020, în orice caz absolut deloc necesară dar în mod cert totalmente contraindicată, nici vorbă ca fiind „singură şi eficientă”, nici drept „unică soluţie salvatoare”, însă mai ales şi-n mod special nicidecum un… vaccin, precum papagaliceşte era propagandistic trâmbiţat la urechile influenţabile opinii publice, ci cu totul altceva, tăinuit populaţiei lumii. 

„Înnebunită de cap” de la începutul anului 2020 apropo de-un aşa-zis „virus ucigaş” – de fapt nimic altceva decât o armă biologică pe post de prefabricată înscenare a unui pretext suficient de potent, o pLandemie „sperietoare” cu toate aşa-zisele sale „măsuri” inumane şi foarte detrimentale sănătăţii publice, pentru a-i convinge ulterior mai lesne pe subiecţii în masă ai propagandei manipulative din partea „sistemului” să opteze cu mai mare încredere în favoarea acelui „necesar sigur şi eficient vaccin ca unică soluţie salvatoare”.

Oamenii, tineri şi vârstnici, maturi şi copii, bărbaţi şi femei, au fost zilnic „bombardaţi” timp de vreo 2 ani, într-o operaţie de condiţionare psihologică a populaţiei de o intensitate nemaintâlnită nici în bolşevism şi gestapovism, cu mincinoasa propagandă de o falsitate macabră, răstălmăcind răul în bine şi invers, cu scopul de a-şi atinge scopurile-i toxice, nocive, contaminante şi cât se poate de negative pe pielea sănătăţii publice, acelea de aşa-zisă „respectare a măsurilor” care nu erau de fapt nimic altceva decât nişte impuneri pentru şubrezirea „buletinului medical” colectiv şi individual, dar şi de adoptare a periculoaselor aşa-zise „vaccinuri” cu efecte adverse vătămătoare şi chiar letale.

Iar „sistemul” a tot asaltat zilnic opinia publică sub masca falselor pretenţii ale grijii subite pentru binele omului, căruia numai bine nu-i putea fi la toate cele ce i s-au solicitat persuasiv, atât respectarea măsurilor cu alde purtarea de măşti, testarea şi nu numai, precum şi injectarea ulterioară, sădind seminţele răului, ale cărui consecinţe cândva în timp aveau a-şi arăta la un moment dat colţii, sub o formă sau alta, dintre cele mai nedetectabile în sensul unei corelaţii de cauzalitate cu aberaţiile forţate pe seama oamenilor în 2020-2022. 

Răul a fost atunci înfăptuit, „mascarea”, „testarea” şi „vaccinarea” fiind printre cele mai nocive declanşatoare toxice de contaminare prin inflamare şi tumefiere a unor ţesuturi şi organe, cu urmări nebănuite şi greu anticipabile pe o scară în timp, iar efectele adverse îşi fac tot mai adesea simţite prezenţa.

Nemaifiind actualmente o populaţie la fel de clinic sănătoasă precum înaintea pLandemiei „sperietoare” şi a aşa-zisei „vaccinări”, ci în mod cert şi precis mai vremelnic atinsă de instalarea unor afecţiuni ori prematur îmbătrânită. 

Iar chiar şi sub poleiala unei vieţi cât se poate de funcţionale, fără a conferi un cât de mic semn al vreunei afecţiuni, pândea latent răul indus colectiv şi individual populaţiei la începutul deceniului în curs.

Dar dacă atunci „sistemul” a trâmbiţat parcă la nesfârşit şi cu intensitate în privinţa celor ce ar trebui respectate şi îndeplinite de către populaţie, pentru „binele comun”, vezi Doamne de mai mare grija aşa-ziselor „autorităţi” de tot felul pentru omul de rând, în schimb de când cu atâtea şi-atâtea morţi din senin ori chiar subite în rândul şi celor mai tineri dintre noi s-a lăsat o linişte mormântală, fără a se trece la zilnica dezbatere în mass-media a acestor mai mult decât numeroase decese, nefiresc şi anormal de multe, contrariu legilor firii şi existenţiale, a naturaleţii vieţii pe pământ.

Ori le era şi le este cu-adevărat grijă de alegătorii lor, sau era vorba doar despre o… mască a bunelor intenţii!?!

Căci nu se poate ca atâţia şi-atâţia copii şi tineri să se tot stingă şi-n lumea arenelor ori în general în această sferă a mişcării de masă, iar discursul public să nu fie acaparat de incendiarul subiect, ba dimpotrivă, stingerile din senin să treacă aproape neobservate, ca şi cum mai nimic deosebit nu s-ar fi petrecut, doar „nouă normalitate”.

Serios?

Iar şi-n condiţiile în care, să presupunem, ultimul suflet tocmai înălţat la ceruri din suflarea lumii arenelor româneşti ar fi avut anii trecuţi inspiraţia de-a nu fi respectat aşa-zisele „măsuri” şi de a fi evitat aşa-zisa „vaccinare”, şi tot ar fi putut ajunge la o adică a fi afectat în timp într-un fel sau altul, pentru că, de-a dreptul incredibil dar cât se poate de real şi adevărat, „ruleta rusească” a fost de-aproape 5 ani şi mai abitir pusă-n mişcare prin arma biologică pe post de pretext şi-a sa „schemă de tratament” cu ac, într-atât de subtil în perversitatea lor încât şi cei care, să zicem, le-au evitat iniţial, au putut fi ulterior contaminaţi şi atacaţi la „verigi slabe” prin transfecţia indubitabil existentă, dinspre aşa-zişii „vaccinaţi” către cei care s-au ferit de ac, dinspre cei „mascaţi”, „testaţi” şi-aşa mai departe.

Nu-i nici „teoria conspiraţiei”, nici vreun scenariu ştiinţifico-fantastic, ci adevărul gol-goluţ abil camuflat de urzitori şi executanţii ticăloşiilor, o veritabilă conspiraţie la adresa omenirii, de cea mai mare autenticitate, prea diabolică pentru a fi şi crezută, absorbită şi conştientizată de gentilul de bun simţ şi bună credinţă, în imposibilitatea de a încuviinţa că o asemenea eventualitate ar putea fi chiar reală.

Partea proastă e că ţine de realitatea factuală obiectivă a „noii normalităţi” post-pLandemia „sperietoare” şi în urma aşa-zisei „vaccinări”, şi fie ca decesul încă unui tânăr să nu treacă pur şi simplu în zadar, ci, în ajutorul celor supravieţuindu-i, să aibă rolul de semnal de alarmă născând măcar semne de întrebare, dacă nu mai mult, în ideea unei net mai mari vigilenţe a opiniei publice, care este datoare a nu se mai lăsa influenţată orbeşte de făţarnica grijă a unora pentru om.

Căci unde-o fi marea grijă şi empatia aceloraşi de când în ultimii peste 2 ani, în urma încheierii „stării de alertă” şi a „campaniei de vaccinare”, au tot început a se stinge tineri şi copii care nu decedau în acelaşi ritm alarmant şi într-atât de vremelnic, dar mai ales atât de subit ori măcar din senin, precum în aceşti cerniţi 2023-2024!?

Dumnezeu să-l odihnească în pace pe suporterul „Şepcilor roşii”.