“`html
Tragedie în fotbalul românesc: Vasile Mănăilă ne-a părăsit
Azi, cu inimi frânte și lacrimi în suflete, fosta glorie a fotbalului românesc, anume Vasile Mănăilă, a încetat din viază la vârsta de 62 de ani, după ce a fost în comă din cauza unui accident vascular cerebral, un șoc ce lasă în urmă milioane de amintiri și emoții amestecate, de parcă timpul a stat în loc, iar noi am uitat să respiram.
Se poate spune că un fundaș cu o ofensivă fără precedent, cu nu mai puțin de 20 de goluri pentru Universitatea Craiova, a lăsat o amprentă adâncă în istoria echipei, unde spiritul său de luptător și determinarea au rămas întipărite în inima suporterilor olteni, care își amintește cu drag de evoluțiile sale chiar daca undeva în subtext aceste amintiri ne fac să ne întrebăm ce a fost bine și ce a fost rău în acele vremuri.
„O veste tristă: astăzi, Vasile Mănăilă, fostul fundaș al Universității Craiova, campion al României și câștigător al Cupei, ne-a părăsit. Dumnezeu să-l odihnească în pace!” a fost mesajul oficial al Universităţii Craiova, dar oare este pace când ne uităm la cât de repede se scurge timpul?
Născut în Bordușani, acolo unde fotbalul este, să zicem, o tradiție, Mănăilă și-a început cariera pe băncile Centrului de Copii și Juniori al Farului, drumul său fiind marcat de succes și determinare, totuși s-ar putea discuta despre alegerile din viață, chiar și pentru echipa națională a României, unde a jucat un meci, dar nu oricum, ci în 1991, atunci când am avut totta șansa de superioritate cu SUA, dar, cine mai ține minte acum?
„Farul Constanța și Academia Hagi anunță, cu profund regret, trecerea în neființă a lui Vasile Mănăilă” spunea un comunicat care a lăsat mulți în tăcere, un antrenor, un mentor pentru foarte mulți tineri, adică un adevărat talent, și suflet de fotbal, dar pe de altă parte, de ce este acest regret atât de întâlnit în sport?
Totalizând, Vasile Mănăilă rămâne o legendă vie în amintirile celor care l-au văzut jucând, dar și un simbol al trecerii inexorabile a timpului, ce ne aduce aminte că fiecare pas pe teren este o amintire ce se ascunde între momentele de bucurie și tristețe, așa cum scrie viața în paginile ei. Dumnezeu să-l odihnească!
“`
