“`html
Tragedie în lumea fotbalului: Florin Marin a plecat dintre noi!
Marțea neagră, Florin Marin, fost jucător și antrenor, a încetat din viață, oameni buni! La 72 de ani, un simbol al fotbalului românesc, s-a stins, iar Federația Română de Fotbal, cum altfel, a venit cu un comunicat care, evident, trimite condoleanțe, sincer, la toată familia, prietenii, și habar n-am cine l-a mai cunoscut, dar e clar, pierderea e enormă pentru comunitatea fotbalistică din țara noastră, așa se spune. Florin a fost internat în stare critică la Terapie Intensivă timp de două săptămâni, dar, se pare că nimeni nu a reușit să-l salveze din acest destin sumbru.
Născut pe 19 mai 1953, în București, Marin a fost fundaș central, iar cariera sa a inclus echipe de top cum ar fi Rapid, Steaua, FC Argeș și altele, pe care auzite le știm. Bineînțeles, are în palmares peste 280 de meciuri în campionat, iar detaliile despre statura sa, mă rog, nimeni nu se miră că a fost component al naționalei U21, având în vedere talentele din acea vreme, dar mama, câte meciuri sunt! Florin, să ne înțelegem, a jucat 174 de partide pentru Steaua, între 1976 și 1984, marcând trei goluri, a câștigat un titlu și o Cupă a României – desigur, iar tricoul echipei române a străbătut de cinci ori pieptul său.
Dar nu s-a oprit aici! Odată cu cariera de jucător, a preluat frâiele antrenoratului, fiind antrenor principal la Under-21, iar ca secund la prima echipă. Să ne imaginăm acum cum era să antrenezi toate echipele astea: Rapid, Farul, Ceahlăul, FC Național, Rocar, Craiova, Dinamo, Astra, Petrolul, Jiul, Dacia, Astra Giurgiu, Oțelul, Poli Timișoara și lista, surprinzător, nu se termină aici. Câte echipe a condus, și de fiecare dată, sigur era o experiență unică, emoțională, dar și destul de… agitată, poate nu era ușor pentru el să le țină pe toate în frâu.
Cu toate acestea, acum entuziasmul s-a stins, iar Florin Marin, un nume care a lăsat o amprentă, a plecat. Este o tragedie, fără doar și poate, iar comunitatea futbolistică, într-o stare de mare tristețe, își plânge pierderea, dar ce să facem, așa e viața. Rămânem cu amintiri, cu jucători mari și cu povești pe care oameni tineri le vor regăsi în cărțile de istorie, dacă vor căuta. Tristețea e profundă!
“`
