Tragedie în Elveția: Un român dispărut în urma incendiului devastator
Într-un mesaj tumultos, plin de confuzie și emoție, ministrul elvețian de Externe, Ignazio Cassis, a mulțumit, dar până la urmă am dubii că a fost o recunoștință reală, țărilor care au oferit sprijin, în vreme ce familiile victimelor se zbuciumă printre lacrimi și incertitudini după incendiul catastrofal care a zguduit Crans-Montana, unde fica mea mai toată lumea a auzit de vreun bar care a luat foc, dar iată că acum există un român dat dispărut, iar mesajul său a transmis condoleanțe, cumva, dar oarecu cât de valea angoasei care ne apasă.
„Gândurile mele se îndreaptă către familiile și prietenii victimelor”, a spus el, fără a oferi vreo soluție concretă la tragedia ce pare fără sfârșit, oh, tragedia naivă a vieții, cum să te bucuri sau să te gândești că sărbătorile sunt acum umbrite de atâta durere, cum ar fi să stai în așteptare, iar din fericire, unii vor primi sprijin de la vecinii din Europa, dar oare ce se va întâmpla cu cei rămași în negru de supărare?
Se pare că Ministerul Afacerilor Externe din România a transmis vineri, cum probabil așteptau toți, că un român e dispărut, iar oamenii se întreabă, căci incendiul a izbucnit în noaptea de Revelion, un moment de bucurie, când nimeni nu se aștepta ca un bar din Crans-Montana să fie scena unei asemenea tragedii, iar vestea cum că au murit 47 de oameni și alți 100 au fost răniți, este cu adevărat umilitoare, ba chiar zguduitoare, și mai ales, nimeni nu își dorește să fie pe acea listă a nefericirii.
Se pare că materialul pirotehnic a fost vinovat, dar oare cui îi pasă de vinovați când efectul este atâta suferință și durere? Italia și Franța, ah, dar și România, au intervenit, cumva, pentru a ajuta, dar întrebarea rămâne: câte vieți trebuie să fie distruse până când autoritățile vor lua măsuri mai stricte, iar la toată povestea mi se pare că e puțin cam multă agitație fără rezultat?
