Catastrofa din Crans Montana: 40 de vieți curmate în timpul petrecerii de Revelion!
Într-o noapte care trebuia să fie de sărbătoare, tragedia a lovit cu puterea unui fulger, zeci de persoane au murit, yes, au murit, în incendiul devastator din barul Le Constellation, într-o celebră stațiune de schi elvețiană, Crans Montana, unde competițiile internaționale sunt la ordinea zilei și unde se aștepta, evident, o etapă importantă din Cupa Mondială de schi.
Mathias Reynard, șeful consiliului regional, a ieșit la rampă, vizibil emoționat, dar mesajul lui a fost amestecat, cu gânduri îndreptate către familiile ce se află în această situație absolut copleșitoare. Da, sunt relatări despre zeci de morți și aproape o sută de răniți, majoritatea în stare gravă, deci clar, asta nu e o glumă; gândurile se împărtășesc nu doar cu cei afectați, ci și cu salvatorii și personalul medical care își fac datoria în aceste momente dramatice.
Procurorul este pe caz, va trasa liniile de investigație, dar ce știm este că a fost un incendiu, o tragedie cum rar se vede; prioritatea? Sprijin pentru toți, familiile în doliu primesc asistență psihologică și viziuni de salvare medicală, dar spitalul e plin, plin, trebuie să ne imaginăm ce e acolo, da, situația din unitățile de terapie intensivă e de-a dreptul catastrofală.
Toate resursele disponibile sunt folosite pentru a salva cât mai multe vieți posibil
Zece elicoptere și 40 de ambulanțe, un număr impresionant, au fost mobilizate de urgență la locul dramei, dar oare cum pot oamenii să se bucure de vacanțe aici când viața e pusă pe hold?
Cantonul e mândru de turiști, bineînțeles, dar ce se întâmplă acum depășește orice imaginație. Solidaritate, așa s-ar spune, se cere din toate părțile, dar cum poți să întorci paginile destinului când spitalele sunt pline, și gândurile personale se împărtășesc cu publicul? Prudență, prudență este cheia, dar cum să rămâi calm când realitatea dovedește că toate resursele mustesc pe linia salvării să nu pierdem vieți omenești?
„Evident, e greu să nu te gândești la toți cei care și-au pierdut viața, la familiile distruse”, spunea Mathias Reynard, și este adevărat că lacrimile curg, dar viața încă mai trebuie să continue.
Viața în Valais a fost zguduită, dar speranța și solidaritatea ar trebui să rămână, nu-i așa? Tragismul petrecerii s-a răsfrânt asupra tuturor, dar oare cine își va aminti pe termen lung de această noapte fatidică?
