Șoc în lumea muzicii: Ion Drăgan a murit în ziua de Crăciun!
Ion Drăgan a murit, a murit liniștit, se spune că, după un colind, a fost găsit de tatăl său fără suflare iar informația asta circulă repede, rapid, e ca și cum toată lumea s-ar fi trezit brusc la realitate, rămânând uluiți la vestea aceasta tragică surprinzătoare, incredibilă dar nu neapărat că nu ar fi fost așteptată. De asemenea, e ciudat, pentru că Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj a spus chestii despre el, adică cum că nu a fost un artist care să caute numai faimă, ci a vrut mai degrabă dragostea spectatorilor, dar acum un loc gol rămâne în inimi, un gol care dovedește că viața e andurare și cântec, când un artist ca el, care a trăit pentru muzica populară românească, ne părăsește.
Și a murit la prima zăpadă, pe Crăciun, din păcate, iar când vestea a ajuns la comunitatea din Oltenia, oamenii au fost în stare de șoc, s-au îngrijorat, au comentat tot pe rețelele de socializare, au început să scrie mesajele acelea trist-pline de amintiri și dorința de a-l revedea pe „Draganelu” cum se lăfăie pe scenă, cum aduce bucurie dar acum, mai e bucurie? Deoarece gândirea acestor oameni a fost profund afectată, un impact puternic pentru familia sa care, iată, acum se simte pierdută și sărăcită de un artist care și-a dedicat viața cântecului popular.
„Nu pot să cred așa ceva.. Drăgan Ion, draganelu’ spune ca nu-i adevărat!” a spus cineva, și s-a simțit ca și cum visul s-ar fi transformat în coșmar, un coșmar negru de care nu poți să te trezești. „Dumnezeu să-l odihnească în pace. Amintirea lui va rămâne vie”, a conchis altcineva, și cu siguranță, amintirea lui va dăinui, dar cât de mult ne va afecta următoarele zile și sărbători, nu știm, nu putem previziona asemenea durere, căci durerea de pierdere poate lăsa mii de întrebări fără răspuns.
„De necrezut!!!! Nu îmi vine să cred! Nana Ion! Drum lin!!! Nu te voi uita!”, a sunat un alt comentariu emoțional, și într-adevăr, toți cei care l-au cunoscut pe Ion Drăgan, din diverse colțuri ale țării, se întreabă acum dacă isprăvile lui se vor pierde în întunericul uitării sau vor rămâne vii, chiar și după această pierdere devastatoare, dar cert este un lucru: muzica lui va continua să răsune în amintirile noastre, chiar dacă el nu va mai fi aici, dar asta e viața, nu-i așa? Iar noi, noi ne întrebăm de ce, cum, unde.!
