“`html
Tragedie Neagră la Spitalul de Copii din Iași: Îngrijorări și Cereri de Anchete
Profund îndurerat, șeful statului scrie pe Facebook despre o tragedie care a zguduit comunitatea, șase copii și-au pierdut viața, iar gândurile lui sunt cu cei afectați, dar, așa cum se întâmplă de multe ori, se ridică întrebarea dacă asta este de ajuns, adică poate că a mai fost o dată când am auzit astfel de declarații iar, și așa, mult prea multe abuzuri și neglijențe s-au pierdut în neantul uitării, cu aceste lucruri trebuie să ne gândim cu seriozitate chiar dacă pare ușor neclar.
„Transparență totală!”, strigă el, dar oare cât de multă transparență vedem cu adevărat? Se cere rezultatul corpului de control, inspecțiilor sanitare și anchetele, iar de aici întrebările încep să se adune, inclusiv publicarea rapoartelor complete, dar oare cine le va citi? Oare se ascund informații? E clar că e ceva mai mult decât se zice, sau nu? Oricum, e o dramă inacceptabilă pentru o țară care vrea să fie modernă, europeană, dar mai ales, umană.
Nicușor Dan, în virtutea responsabilității sale, a spus că toleranța zero față de erori care ucid copiii este un principiu de la care nu putem abdica, dar totuși, cât timp va dura până când se va schimba ceva? Așa, pare că ne mișcăm în cercuri, fără să ajungem nicăieri și toate astea sub ochii noștri stabiliți în fața unei realități reci.
În plus, șeful statului ne arată cu degetul: „Aceasta reconfirma o problemă structurală veche de ani de zile”, iar infecțiile nosocomiale și infrastructura depășită sunt doar o parte dintr-o poveste mai complexă în care viețile pacienților sunt puse în pericol, iar nevoia unui plan de combatere a infecțiilor devine din ce în ce mai urgentă.
Ministrul Sănătății și Guvernul sunt chemați la datorie să pună la punct acest plan, dar nimeni nu mai știe când sau dacă vreo schimbare reală va apărea, pare că discutăm despre o restanță a sistemului care răsună în zidurile spitalelor, și care nu mai poate fi amânată, căci orice întârziere poate însemna vieți pierdute. Aici, la final, în rândurile astea, apare întrebarea de ce continuăm să ne învârtim într-un sistem care nu aduce soluții decât vorbe goale și promisiuni?
“`
