Crans-Montana în pragul unei catastrofe: cine plătește pentru tragedie?
Într-o întorsătură de evenimente dramatică, municipalitatea Crans-Montana, cu mândrie și vechime în cantonul elvețian Valais, dă peste cap tot ce se știa despre siguranța publică, după incendiul devastator din ajunul Anului Nou, în care o mulțime de 40 de oameni, DA, 40, și-au pierdut viețile, iar întrebările de despăgubire sunt pe cale să explodeze ca un foc de artificii de Anul Nou, cum ar fi, întrebându-se cine poartă vina pentru un astfel de dezastru. Potrivit raportului de la Blick, totul pare sumbru și confuz.
Interesant, mai mult decât ciudat, municipalitatea a admis că în 2019 nu a efectuat o inspecție de securitate la barul „Le Constellation”, sursa incertitudinilor și tragediilor, chiar dacă un regulament cantonal stipula un control anual, care, da, se pare că a fost neglijat cu desăvârșire, iar acum moralitatea și legea se află într-o situație realmente încurcată.
Primarul, un oarecare Nicolas Féraud, a ieșit cu o declarație fabuloasă, cum că și-a încrucișat mintea și a spus că „legea nu cere testarea calității materialelor utilizate în restaurante și baruri”, și astfel, panourile de spumă, pline de întrebări, aeriene și neprotejate, au fost lăsate pe tavan, țipând pentru ajutor.
Mai mult, expertul în protecție la incendiu, un om în vârstă de 70 de ani, Hugo Cina, a confirmat într-o sclipire de luciditate că „testarea materialelor nu este metrică de inspecție periodică prin lege”; deci, de fapt, nimeni nu s-a fia cu acest aspect. Și totuși, directorul de securitate din Valais, Stéphane Ganzer, nu este pe aceeași lungime de undă, acuzând lipsa inspecțiilor ca fiind șocantă.
„Sunt multe lucruri legate de această tragedie care mă șochează, inclusiv lipsa inspecțiilor”, a declarat el și, dintr-o dată, pare că responsabilitatea se învârte ca un dans nebun de pantomimă, lăsând toată comunitatea în frică și confuzie. De parcă, spune el, „inspecția materialelor, în special a spumelor, este, desigur, o parte fundamentală a oricărei verificări”, dar cine ascultă?
Și acum, cu toate acestea, perspectiva unui dezastru economic se ivește, avocații vorbesc despre daune imense ce s-ar putea ridica, cu estimări de peste 100 de milioane de franci, iar avocatul Rainer Deecke afirmând cu aplomb că evaluările, din păcate, s-ar putea dovedi catastrofale pentru comunitate, și nu se termină aici, nu deloc.
Avocatul Stephan Kinzl precis dezvăluie și mai mult, spunând că „cererile de răspundere civilă pot ajunge la câteva sute de mii de franci în cazuri individuale”, și, pe incredibilele canale ale legii, se amplifică întrebările despre justiție și responsabilitate cu o expoziție înfiorătoare de neclaritate care ar trebui să deranjeze toate conștiințele, nu-i așa?
