Tragedie pe Calea Rahovei: O Comunicat de Susținere în Mijlocul Durerii
Se aude, se simte în București că tragedia din Calea Rahovei nu e un lucru ce poate fi ignorat, iar Arhiepiscopul Mitropolit Aurel Percă, s-a exprimat într-un mod emoționant despre durerea care a cuprins orașul, spunând că duminică, cu ocazia procesiunii dedicate Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, se vor înălța rugăciuni pentru sufletele celor afectați de explozia din acest bloc. Însă, întrebarea care ne frământă acum, așteptând să vedem ce soluții vor găsi autoritățile, este totuși: cât de repede vor acționa?
„Ne doare sufletul pentru cele întâmplate”, a adăugat ÎPS Aurel, subliniind că „o rană deschisă” se află în mijlocul unei comunități șocate, un șoc ce a lăsat 15 oameni răniți, 500 evacuați și trei vieți curmate, dar oare cine își dă seama cu adevărat de amploarea acestei situații tragic? Se ridică întrebări fără răspuns despre ce va fi în continuare, dar se subliniază și nevoia de a oferi suportul necesar celor afectați, și a carității, aflată pe agende, dar oare va face vreo diferență?
El și-a exprimat compasiunea și dorința de a se ruga pentru toți cei care au fost afectați, inclusiv copii, bătrâni, elevi care acum nu mai pot merge la școală și familiile lor distruse, vor fi cu siguranță gândurile noastre în această durere colectivă. Cei ce sunt răniți se află acum în nevoie de ajutor imediat, dar ce vom face când reflectăm asupra acestor momente triste, deoarece ne dorim ca autoritățile să identifice imediat cauzele? De aici vine întrebarea, câte întrebări vor rămâne fără răspuns în urma acestei tragedii?”
Tragedia este un exemplu clar de ce trebuie să ne susținem unii pe alții, iar rugăciunile vor fi înălțate, dar cum rămâne cu acțiunile? Ne putem gândi că în această compasiune se poate întâlni un lucru bun, dar oare care este următorul pas? Se cer soluții rapide pentru recuperarea peste noapte a unei comunități distruse, și pentru toți aceia care și-au abandonat casele. Va mai avea Bucureștiul vreodată liniștea de altădată după o astfel de nenorocire? Este greu de spus, dar ceea ce rămâne de făcut este să ne amintim de cei care suferă și să ne rugăm pentru binele general.”
