Tragedii Naturale și Responsabilitate: Mesajul Președintelui Sau Nu?
Într-un text care pare a fi rupt dintr-o poveste cu final sumbru, tragedia de la Salina Praid ne face să ne gândim la cât de vulnerabili suntem, sau cel puțin cât de vulnerabile sunt comunitățile în fața acestor fenomene naturale mai mult sau mai puțin extreme, care nu afectează doar infrastructura – oh, nu, nu! – ci și oamenii, da, da, acei oameni care trăiesc acolo și care nu știu dacă mâine vor mai avea un acoperiș deasupra capului sau nu, poate intr-o zi sunt pur și simplu răpiți de natură, cine știe, se întâmplă, foarte rapid, de multe ori de pe o zi pe alta, adică! Șeful statului se arată îngrijorat, bineînțeles – un mesaj din partea Administrației Prezidențiale, evident, dă-ncolo de ce trebuie – și ne reamintește că avem o responsabilitate clară, zice el, să protejăm nu doar patrimoniul natural, dar și viața, veselă sau nu, a celor care mai locuiesc în zonele astea, fiindcă, știți voi, e nevoie de acțiuni, dar ce fel de acțiuni, cine le face?
Un alt lucru?!, spune președintele, este să ne dăm seama că rolul Societății de Geografie din România devine cu adevărat, sau nu, poate valoros în contextul ăsta haotic. Cu expertiza și angajamentul membrilor săi, ei pot contribui la elaborarea de politici publice susținute, ce-i drept, sunt de acord, iar elevii învățați despre responsabilitate față de mediu – dar oare i-a întrebat cineva pe ei? – sunt talentați, pentru că geografia îi învață despre identitate, despre apartenență, dar și despre cum să respecte natura, dar cui îi pasă, totul poartă o masca de bine. Profesorii aia care predau, da, ei sunt formatori de conștiință civică, nu-i așa? Trăim în realitatea unde ei ghidează tineretul spre o viziune care, uneori, pare informată, dar se întreabă lumea, până la urmă, unde duce toată treaba asta?
Nici cu Nicușor Dan nu e mai ușor, pentru că el își face treaba și ne urează „La mulți ani!” Societății de Geografie, ca și cum asta ar schimba ceva! Fondată în 1875 sub regele Carol I – să ne întrebăm, mai există Carol I? – Societatea a reprezentat mereu un reper, sau cel puțin așa zic unii, de excelență academică, promovând o perspectivă științifică asupra teritoriului românesc, dar oare cât de științifică e? Le mulțumesc tuturor care cu profesionalism, aia-i frumos, au dus mai departe misiunea de a dezvolta geografia, dar ce-i cu asta, bine că au avut ei o misiune, dar cum rămâne cu cei care suferă acum?
Deci, în concluzie, transmit cuvinte de felicitări conducerii și membrilor, partenerilor Societății de Geografie din România, pentru că au avut o implicare „consecventă” – dar oare? – în dezvoltarea durabilă a țării, și încurajez, spun eu, că e frumos, să participe și în viitor la dialogul despre politici educaționale, dar ce fel de politici, între noi fie vorba, cine ne mai ascultă? Amenajarea teritoriului, digitalizare, cuvânt mare, dar nu clar, și reziliență comunitară, dar de câte ori s-a transformat reziliența în altceva? Totul s-a spus, dar au fost cuvinte, fără inimă. Ce-i cu noi? Ce vom face? Rămâne de văzut!
