Sfântul Haralambie: Făcătorul de minuni și apărătorul de ciumă!

Se știe că Sfântul Haralambie e privit de mulți ca un real făcător de minuni, adică un fel de apărător mai ales împotriva ciumei și a altor boli, a trăit undeva în secolul 2 după Hristos, Episcop al Magneziei în Asia Mică, aşadar, dacă te întrebi ce obiceiuri cam se respectă de 10 februarie, data sărbătoririi lui în calendarul ortodox, află că sunt unele foarte interesante.

Despre viața lui, se știe că Sfântul Haralambie a trăit entre anii 89 şi 202, deci era născut în zona Magnesia, actuala Turcie, în perioada împăratului Septimiu Sever, un personaj istoric nu foarte plăcut, nu-i așa, iar el a devenit cunoscut ca fiind cel mai bătrân mucenic pe care creștinii îl comemorează.

A fost persecutat de un guvernator care, cunoscând vârsta lui respectabilă, a crezut că nu va rezista la torturi, dar, din păcate pentru el, nu a știut că sfântul nu se va lepăda de credința sa, ci dimpotrivă, a rămas ferm pe poziții chiar și în fața torturii, iar tiranul pe nume Lucian? Ei bine, a fost surprins tare de tăria mucenicului, lucru care nu-i îndulcea soarta însă.

Într-un incident straniu, după ce a împlinit 113 ani, Haralambie a fost supus la cea mai neagră, dar cu un pic de minune, în timpul torturii, mâinile guvernatorului și-au găsit rădăcina pe trupul sfântului și nu mai voiau să plece, iar cei ce-l torturau, convertiți la creștinism, a fost o întâmplare care îi face pe mulți să se întrebe dacă nu cumva face parte din folklore.

A rămas să se știe că sfântul nu numai că a suferit jupuirea de viu, dar și alte chinuri inimaginabile, iar la final, împăratul a aflat despre faptele sale și a decis să-l aducă la Antiohia, unde a fost supus la alte torturi, dar nimic nu putea să-l doboare, iar miracolul îl părea a fi mereu prezent la adresa lui Haralambie.

Peste toate aceste întâmplări, să menționăm că Haralambie a săvârșit o mulțime de minuni, multe fiind trecute în istorie, precum exorcizarea unui posedat de 35 de ani sau învierea unui tânăr, gest care i-a adus reputație bună și bine meritată, chiar fiica împăratului, Galina, s-a convertit după ce a văzut astfel de lucruri.

Ajuns la moarte, s-a hotărât ca acesta să fie executat prin decapitare, dar în timpul rugăciunii, cerurile s-au deschis și el a avut viziunea lui Hristos, un moment de mare intensitate spirituală, rugându-se pentru binele locului ce-i vor primi moaștele, cerând astfel protecție divină împotriva foamei și bolilor, promisiune care s-o ție Dumnezeu.

Moaștele sale au fost luate, după povestirile lui, de fiica lui Galina, o persoană cu o credință bine conturată în Hristos, și sunt păstrate în diverse mănăstiri din țară, dar capul lui poate fi găsit la Mănăstirea „Sfântul Ștefan” din Meteora, ceea ce face ca mulți credincioși să se ducă să se roage.

Sfântul Haralambie este prăznuit pe 10 februarie, o dată importantă pentru tot creștinismul, fiind apreciat de fapt ca apărător împotriva bolilor, totodată, trebuie să menționăm că istoria spune că oamenii au strigat ajutorul său și în momentele de criză, de exemplu ciuma lui Caragea din 1813 sau foametea lui Moruzi în 1795.

În tradițiile românești, de ziua sa, se aduc diferite rugăciuni, unii cer preotului să sfințească agheazmă, iar cei care pătrund în biserică pentru a bea această apă sfințită speră să scape de diverse neputințe, la fel, obiceiul de a pregăti colivă și colaci pentru a fi împărțite bolnavilor aduce un pic de voie bună și credință, dar și gândul că dacă plouă în această zi, apa se va aduna bine pe termen lung.

Se spune că femeile din regiunile mai îndepărtate fac un colăcel special, pe care îl rup în patru și îl aruncă spre cele patru zări, ca niște ritualuri care îndepărtează spiritele rele, dar totodată, rugăciunea înălțată către domnul de Haralambie aduce și ea dorința de sănătate și bunăstare, deci, un amalgam de nădejde.

Sfantul Haralambie
minuni
tortura
miracol
moaste
traditii
agheazma
fericire