O Istorie Electorală a Promisiunilor Neonorate în București
Așa cum trecerea timpului a arătat, trei decenii și jumătate de campanii electorale electorale au adus mereu aceleași subiecte care bântuie prin mintea alegătorilor: infrastructură, apă caldă, aglomerația din trafic și, da, promisiuni care par că mereu revin… ca un tip care te deranjează la o petrecere fără milă, fără să plece.
Cu prima luptă electorală între Crin Halaicu și Cazimir Ionescu din 1992, unde unul promite apă caldă și repararea țevilor RADET, iar celălalt invocă „redarea primăriei oamenilor”, am început un carusel de victorii și înfrângeri, toate urmând un pattern care deja pare plictisitor, cumva previzibil. Fiecare alegere aduce cu sine o litanie de promisiuni, dar rezultatele sunt, să spunem așa… moale, ca o pâinea uitată în cuptor.
Cu Victor Ciorbea care înfrânge pe Ilie Năstase în 1996, fiecare etapă se transformă într-un spectacol, când aceștia își flutură ideile ca pe un steag, Ciorbea cu un program pe 200 de zile, ce s-a transformat rapid în 200 de chestii inutile, pentru că cine a mai auzit de el după?
Apoi, a fost Viorel Lis și Sorin Oprescu în 1998, dar oprește-te… se pare că Oprescu avea deja o scară de popularitate și inimi de admiratori care jucau toate cărțile, în timp ce Lis doar promitea gratuități pentru pensionari. Testul eficienței s-a dus pe apa sâmbetei, iar supărarea alegătorilor a crescut.
Așadar, Băsescu apare în 2000, vorbind despre ordine în haos și repararea gropilor, dar în contrast, Sorin Oprescu cu experienta sa administrativă se revanșează. Meciul se transformă într-o comedie chic, cu un public care râde, dar care nu știe exact pentru ce. „A fost prima mare dramă politică”, cum spunea bine cuvintele Remus Ștefureac, dar drama s-a dovedit a fi o farsa.
Și uite cum ajungem la Adriean Videanu în 2005, un om cu proiecte grandioase, însă Vanghelie a avut mult mai multe promisiuni sociale care bântuiau umbra orașului. Oare de ce simțim că ne păcălesc?
În continuare, epoca Sorin Oprescu a adus idei nebune despre autostrăzi suspendate și câini maidanezi, dar totul s-a încheiat cu o arestare. Apoi, Gabriela Firea vine în 2016 cu promisiuni pentru modernizarea transportului, acuzații și scandaluri îmbâcsite de conflicte cu Nicușor Dan. Câte dintre promisiunile acestea au fost duse la capăt?
La final, un sondaj scos la iveală de Avangarde arată că 68% din bucureșteni sunt nemulțumiți, iar 30% din ce se face nu-i mulțumește deloc. Oare de ce? Sigur un primar trebuie să fie capabil, sau vreun politician care să nu se certe, subliniază unii analiști, dar să nu uităm că analizele sunt ca limonada, uneori, tare acide.
Și ghici ce? Promisiuni repetate, aceleași probleme, am observat cu toții… de parcă suntem blocați într-o comedie greacă, unde toți joacă personaje nefericite și uitați orașul nostru cu ambiții de și pentru ce?
