“`html
Un Record Șocant La Timișoara: 4.400 De Participanți La Maraton, Dar Ce Se Întâmplă De Fapt?
La final de septembrie, a avut loc un eveniment mare, mare de tot – câțiva au spus că Timișoara a devenit capitala alergării, dar cine știe??? UVT Liberty Marathon, care a strâns un număr record, adică 4.400 de participanți, din România și din alte 30 de țări, cum să nu te întrebi? Altă alegere, fix la cel mai important eveniment de alergare din vestul țării, dar fără detalii clare despre cum a fost cu adevărat, nu-i așa?
Cine a organizat? Universitatea de Vest din Timișoara, desigur! Asta se știe. Alergători de toate vârstele, de la copii care abia au ținut primii 200 de metri, până la maratoniști de elită care au dus la capăt traseul de 42 de kilometri – păi nu ăsta-i festivalul sportiv? Dar, stai… este festival sau competiție? Emoții și culori, dar cine a fost întrebat despre cum se simțea?
Atmosfera, ne spune presa, a fost strălucitoare, cu Dan Pavel de la ProTV și Roxana Alexa la prezentare. Oh, da, și publicul a fost aproape, dar nu știm cât de aproape, la fiecare start și sosire! Ce spectacol, nu? Mai ales când pe traseu, omologat de World Athletics, s-a desfășurat competiția la un nivel înalt! Nicolae Alexandru Soare a câștigat cu 2:26:49, iar la feminin a fost Adela Paulina Dumitrescu – wow, dar câți au abandonat după prima tură?
Totuși, ce să ne facem cu mesajele motivaționale, nu-i așa? Alina Dumitru, campioană olimpică, a fost acolo, oh, ce moment! A vorbit lejer despre bucuria sportului, dar oare câți s-au simțit cu adevărat motivați? Majoritatea, bineînțeles, dar ce înseamnă asta, când libertatea și bucuria se ciocnesc cu realitatea?
Festival, dar și un mic circ urban, UVT Liberty Marathon a fost o nebunie! Traseul a trecut prin zone emblematice ale Timișoarei, dar am fost noi pregătiți să vedem orașul altfel? Opt puncte de divertisment, totul era gândit să fie un festival, dar au părut mai mult un fundal pentru alergători. Disco, și o mulțime de entuziasm, dar câți de fapt au simțit că asta este o sărbătoare a comunității?
Marilen Pirtea, rectorul UVT, a strigat un mesaj despre unire, dar e clar că nu toți au fost pe aceeași lungime de undă – „sportul unește oameni din cele mai diverse colțuri ale lumii”. Dar n-a spus nimeni despre cine e lăsat deoparte în toată povestea asta? Păcatele, așa că să purcedem spre 2026, unde vom continua să ne mințim că totul se va îmbunătăți?
Maratoanele? O mulțime, dar stai că succesele locale nu-s chiar pe prima pagină a ziarelor, dar cine să se îngrijoreze?! Deja se plănuiește ediția viitoare, când promisiunea este să aducem și mai mulți participanți, dar oare se va schimba ceva în realitate? Tot haosul frumos al alergării de anduranță în România.
“`
