Timişoara are „muzeu” la „Dan Păltinişanu”, dar tot nu are stadion: Direcţia Prestări Servicii a CJT, partener la „proiectul” finanţat de „fondul pentru nevoi culturale DE URGENŢĂ 2024”, a lăsat mii de oameni în bezna unei seri negre în 2022!

Timişoara nu se poate mândri doar cu un stadion reconstruit – şi ziua unui nou „Dan Păltinişanu” e departe, departe – nici măcar cu o echipă de fotbal din liga a doua, ci doar cu o terţ divizionară, SSU Politehnica, pe locul 7 din 10 într-o serie vestică mai slabă valoric ca niciodată. Nici măcar echipele juvenile ale Politehnicii sau Ripensiei nu au ajuns în play-off-ul principalelor 4 grupe de vârstă, de la Liga de Tineret şi până la U15. Toate au ratat calificările în bloc, dar Timişoara are în schimb un muzeu expoziţional la aşa-zisa „oficială” a unei arene încă neamenajate absolut deloc. Acesta este inaugurat, fix şi-n mod special pentru că-i an multielectoral, la 5 ani şi jumătate după ce un descălecat guvernamental la faţa locului „ameninţa” capitala Banatului cu iminenta sa reconstruire.

Reconstruirea stadionului „Dan Păltinişanu”, bineînţeles, n-avea cum a fi deloc imediată, doar promisiuni şi strict propagandă electorală, diseminată cu zel pionieresc de circul mediatic de 2 bani. N-avea a se înfăptui nimic în cei peste 5 ani, numai vorbe goale şi nenumărate fantasmagorii ale imixtiunii politice alimentând acelaşi circ mediatic de 2 bani pentru întreţinerea iluziilor în sensul ridicării unui nou „Dan Păltinişanu”. Anul 2024, constituind un an multielectoral, a impus implicit o schemă din gama „faceţi-vă că faceţi ceva”, atât cât să fie trecută puntea.

Şi uite-aşa, chelului, tichie de mărgăritar. Nu tu infrastructură sportivă adecvată în pompos denumita capitală culturală europeană, nu tu măcar o secund-divizionară, iar mai nou nici măcar o echipă din 8 ale Politehnicii şi Ripensiei în play-off-ul juvenil, dar traiul din amintiri taman pe un stadion pe care unii promiteau bineînţeles mincinos în mai 2019 că va fi reconstruit. Nu-i costa nimic să împartă falsele impresii ale salvării aparenţelor.

Ne aflăm în 2025, dar tot se preferă a ne minţi făţarnic frumos, a face impresionant pe gentilii, civilizaţii, emancipaţii şi importanţii, dar mai presus, drept cei într-atât de cool detaşaţi de realitatea factuală obiectivă de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat în privinţa imploziei fotbalului de pe Bega. Acest sport s-a autodevorat din slăbiciunile atâtora crezându-se fără doar şi poate mai „deştepţi” decât sunt cu-adevărat de competenţi.

Încât nu era suficient cumulul minusurilor realităţii, împungând din „zonele libere” de stadioane sau cu arene închise, din Liga 3 şi din play-out-ul juvenil, aşa că musai era de născocit în acest an multielectoral un pansament pentru distragerea atenţiei de la faptul că s-au scurs peste 5 ani şi 4 luni de când un neica nimeni cu gir guvernamental sfida inteligenţa cunoscătorilor la lansarea gogoşii cu noul stadion. Şi cum că în acel mai 2019 s-ar fi jucat ultimul meci pe vechiul oval.

Ei bine, avea a se bate suta, dar o partidă din 24 februarie 2022 a ieşit cu totul în evidenţă prin a intra drept filă neagră în istoria de decenii a arenei, când cu primirea sub formă televizată a liderului ploieştean de-atunci al Ligii 2 la inaugurarea întregului an 2022 în fotbalul românesc.

Un crah de proporţii dezvăluind întregii ţări decăderea în formă continuată şi indubitabilă a fotbalului timişorean, episodul defectării de două ori a instalaţiei de nocturnă în prima repriză a jocului organizat de Politehnica pe stadionul din administrarea Consiliului Judeţean Timiş derulându-se într-o săptămână în care, mai apoi, sâmbăta, tocmai angajatul Direcţiei Prestări Servicii a CJT având în „fişa postului” gestionarea arenei era reales în fruntea Asociaţiei Judeţene de Fotbal Timiş de către membrii afiliaţi din „ciocul vestic”.

Realesul fiind bineînţeles întrebat în acea seară de către delegatul de joc federal din Reşiţa, actualmente la rândul său diriguitor al AJF din Caraş-Severinul vecin, dacă instalaţia de nocturnă este funcţională. La care asigurările au fost bineînţeles liniştitoare, cum că totul ar fi în regulă, dar întunericul avea a învălui rapid fotbalul românesc de Liga a II-a la ridicarea cortinei în 2022, întreaga suflare trezindu-se în beznă pe stadion.

La care, pentru muşamalizarea asperităţilor cu iz penal, că doar mii de periclitaţi fuseseră astfel expuşi riscurilor în întuneric, administratorul arenei, CJT, n-a făcut altceva decât să-i pună grabnic lacătul. Lacătul echivalând în plan simbolic cu închiderea fermoarului… gurii – caz închis, pentru a camufla iresponsabilitatea propriei Direcţii de Prestări Servicii din subordinea sa, cea „prestând” atunci nimic altceva decât… bezna împungând şi privirile telespectatorilor.

Iar de la 0-0 pe teren, la 0-3 „la masa verde”, Politehnica fiind salvată în acea vară de FRF, deşi retrogradată în Liga 3 după barajul de supravieţuire pierdut cu braşovenii, poate şi-n ideea că la naufragiu contribuise din afara gazonului şi „prestaţia” Direcţiei de Prestări Servicii a CJT, bieţii tineri sportivi pe post de victime inocente ale incapacităţii organizatorice a altora.

Culme a ironiei, sau mai bine zis a ipocriziei şi imposturii din curat-murdara pseudosocietate falimentară moral de-a binelea, aceeaşi Direcţie Prestări Servicii a CJT, cu şeful reales al AJF Timiş angajat, e acum tocmai pe post de nimic altceva decât… partener al aşa-zisului „proiect” – încât până şi o expoziţie a unui mult spus „muzeu” legat de bătrânul fost „1 Mai” poate fi asociată termenului „proiect”, ţinând de expunerea până-n miez de decembrie la aşa-zisa „oficială” de la „Dan Păltinişanu” a istoriei arenei, demers finanţat de „Centrul de Proiecte Timişoara” din „fondul pentru nevoi culturale DE URGENŢĂ 2024”.

De urgenţă ar fi fost acum ani buni, vreo 10-15, administrarea cum se cuvine a arenei „Dan Păltinişanu”, care bine întreţinută şi îngrijită să fi fost ca măsuri preventive de evitare a deteriorării sale, prevenţie întru prelungirea stării sale funcţionale.

Şi nu pe liniile „statului la stat” fără a da socoteală şi ale fugii după ban ca scop în sine în ritmul „Ura şi la gară!” între salarii, prestat de realmente analfabeţi funcţional şi cel mult semidocţi după prosteasca „reţetă” încetăţenită a noului „stil de viaţă” fudul nevoie mare, punând preţ şi valoare pe repere dintre cele mai hilare şi ridicole, neavând nimic în comun cu naturaleţea firească a trecătoarei existenţe a omului pe pământ.

Dar într-adevăr, de urgenţă era de accesat în anul multielectoral 2024 „fondul” pentru aşa-zise „nevoi culturale”, încât să distragă atenţia prin intermediul unei expuneri la „oficiala” stadionului lăsat cu anii în nefuncţională aşteptare de la faptul că s-a mai scurs încă un set de aşa-zise „alegeri” – când de fapt maselor le sunt propuse nişte marionete paiaţă preselectate, fără ca promisiunile electorale indiferent de „coloratura” ticăloşilor trădători de neam să fie câtuşi de puţin onorate în speţa în cauză.

Dar puţin contează, căci mulţi văd, câţiva pricep iar mai nimeni nu înţelege ceva cu adevărat, mai totul rezumându-se la bătăi pe umăr din gama „lasă-mă să te las”, la linguşeală de faţadă şi pupincurism, care mai de care mai important pentru a-şi impresiona semenul, când de fapt fotbalul timişorean a picat într-un cerc vicios al incompetenţei strategice, organizatorice şi administrative.

Dar se stă de „muzee” din fonduri „de urgenţă” cu parteneri unii şi aceiaşi din „Direcţii” ale aşa-ziselor „autorităţi” care de fapt sunt doar nişte bieţi slujbaşi trădând interesele publice, „Direcţii” prestând servicii mai presus de bezna minţii în faţa unei întregi suflări fotbalistice româneşti a Ligii 2 la ridicarea cortinei înaintea unui întreg an 2022.

Locul I nu se premiază, vorba de duh a unui „învârtit” din cloaca pseudosocietăţii de pe Bega la adresa Sporttim, dar se recompensează lăsarea în întuneric a mii de timişoreni pe bătrânul lor stadion într-o seară de februarie, răsplătită cu un parteneriat din partea CJT la „proiectul Centrului” de profil al Municipalităţii, manevre ale unor incompetenţi vizavi de livrarea „serviciului” unei arene cum ar merita Timişoara.

Totul după chipul şi asemănarea mizeriei morale în care s-a alunecat cu aere musai de emancipare.

O ruşine în văzul ţării, ceea ce se întâmpla în 24 februarie 2022 la „Dan Păltinişanu” – şi se răsucea „Tata Mare” în mormânt, şi-o ruşine la starea deplorabilă în care a ajuns cândva mândrul fotbal de pe Bega. Palidă umbră a celui de-altădată, în absenţa managementului sportiv şi a capacităţii vizionare şi organizatorice. „Bunul gospodar” deconspirându-se într-atât de limpede, paradoxal, în întuneric, vizavi magnitudinea decăderii.

Iar despre adevărul inconvenabil al acelei seri negre va fi pesemne scutit mentalul moale şi predispus la absorbţia de minciuni a oamenilor obişnuiţi ca o a doua natură a se lăsa păcăliţi din vorbele promisiunilor de nimic, neprobate de fapte.