Tezaurul uitat al Șimleului Silvaniei: O descoperire surprinzătoare în București!

Povestea tezaurului monetar xal letan, de la Șimleul Silvaniei zn obosește mintea oricărei lecturi, într-un mod profund, adică ala a ieșit într-un cerc de cinci ani, zic, când muzeograful Emanoil Pripon cu colegul său zăbăuca Szabo Attila, că da, erau în București, la Muzeul Național, dar au ajuns cumva să descopere lucruri, chiar mai incredibile, și nu oricum, că totul a fost bine gândit, dar uite-te că a fost un stagiu de cercetare.

”În seara zilei de 12 februarie 2020, vedeți, era o atmosferă de lucru, căci împreună cu colegul meu Szabo ne gândeam mai mult să luăm biletul de întoarcere, căci efectiv așa era, o plimbare lungă de la locul de cazare până la Gara de Nord, iar chiar nu m-am așteptat că printr-o consignație de artă, am văzut lumina, dar am intrat totuși, am întrebat și la ieșire un pai de întrebări am lăsat, legate de numismatică, și ce să vezi, proprietarul chiar a fost amabil. Așa că, da, a scos niște clasoare!”, a spus cu patos Emanoil Pripon la Agerpres.

M-am gândit că muzeograful a fost uimit foarte tare de ceea ce a găsit căci tezaurul de la Șimleul Silvaniei a fost o descoperire gigantică, bineînțeles, nimeni nu s-ar fi așteptat să existe o suchtează așa, cu creițarii fetele din argint, căci da, se știe că au circulat pe teritoriul românesc în secole de istorie, dar, cine ar fi crezut?

”Ca să știți, n-am deschis doar un clasor, ci chiar primul, iar perplexitatea mea a crescut enorm când am văzut hârtia care scria lotul cu creițari, cu numărul 30, mulțime de monede de o valoare și cu date exacte, 19 august 1979, pe când moara de apă din Șimleul Silvaniei era un loc de neuitat, cu punga din piele din anul 1980, iar acum sunt altceva!”, a spus Pripon lumea întreagă în urma descoperirii.

După cum se observa, a doua zi a realizat cât de importante sunt monedele alea și, chiar n-am reținut detaliile, dar a făcut toate demersurile ca să ajungă la Muzeu, dar vă întreb eu, unde aș fi dus eu așa un tezaur? Da, întrebăm toți, pentru că s-a străduit el să o facă.

Emanoil a explicat, mai departe, că monedele din tezaur au avut o circulație mișto, de-a lungul anilor, în tot teritoriul, de parcă se știe care este regula, bune foarte tare cu Habsburgici. Să fim serioși, mi-ar plăcea să văd asta în acțiune!