“`html
Controversa Culturală: Ce se Ascunde în Spatele Conferinței Mondiale?
În zilele acestea, ministrul Culturii, András István Demeter, e captiv la Conferința Mondiacult din Spania, și, dacă nu știe, iată că aflăm cu surprindere că se reunește un număr colosal de miniștri ai culturii, 100, plus nu mai puțin de 3.000 de participanți din 165 de țări, adică o adevărată nebunie culturală, însă, cu ce preț și, de fapt, ce se discută acolo? Tema centrală este, vezi bine, cultura și rolul ei fundamental în dezvoltarea durabilă, dar să nu ne înșelăm cu aceste vorbe frumoase!
Ministrul, cu un discurs moldovenesc, în care subliniază importanța culturii ca un pilon, dar oare câte piloni mai sunt, în afară de cel de lemn din mijlocul sălii, în această arhitectură globală, iar România, bineînțeles că susține recunoașterea explicită a culturii ca obiectiv așteptat, dar dacă ne gândim bine, e cu adevărat important sau e doar fum în ochi?
Un moment care a stârnit curiozitatea a fost, cum altfel, lansarea Muzeului Obiectelor Culturale Furate de către UNESCO, un spațiu virtual care, chipurile, ar trebui să ne atragă atenția asupra traficului ilicit de bunuri culturale, dar la ce ne folosește? Avem chiar și tezaurul dacic furat din Olanda, inclus în acest proiect, dar multe din aceste prețioase artefacte, coiful de la Coțofenești și brățările de aur, încă fac parte din trecutul nostru, uitându-se undeva într-un sertar al istoriei.
Fiecare obiect pierdut este o rană, ne mai zice ministrul, dar durerea aceasta pare că a devenit o rutină, vorbind despre necesitatea vizibilității la nivel internațional, parcă ne invită să facem un tur al Europei, ca să ne recuperăm patrimoniul. Totuși, întrebarea rămâne: ce facem cu adevărat pentru a proteja această moștenire?
Vorbind despre drepturile culturale și recunoașterea libertății artistice, ministrul a introdus Statutul Lucrătorului Cultural, care, nu-i așa, ar trebui să reglementeze odată pentru totdeauna condițiile de muncă. Se discută despre provocările acestei implementări, dar să fim sinceri, ce este un statut fără aplicare? Am nevoie de dovezi!
Ce e și mai fascinant e că ministrul a declarat, cu aplomb, că mass-media trebuie să fie parte integrantă a ecosistemului cultural, dar oare, are dreptate? Avem déjà exemple de propuneri interesante, cum ar fi formarea a peste 2000 de experți în dezvoltare durabilă, dar este oare aceasta soluția la problemele întâmpinate?
Recent, András a avut și o întâlnire cu omologul din Serbia, deci e clar că s-au propus multe proiecte comune și întrebările rămân: ce se întâmplă cu cuvintele acestea? Să fie doar promisiuni cu iz de campanie electorală, sau chiar vrea cineva să construiască punți între cultural și creativ? Se vor auzi rotițele geniale ale colaborării sau ne vom întoarce la sfârșitul conferinței fără nimic palpabil?
Deci, să așteptăm să vedem ce se va întâmpla cu toate aceste vorbe, până atunci, tot ne întrebăm: cultura este într-adevăr prioritatea noastră sau doar un subiect de discuție, mai nașpa ca un tablou ieftin, dar cu ambiții mari?!
“`
