Țepele Dinamo: Atacanții care au dezamăgit în ultimul deceniu!

După ce ieri am descoperit nominalizările mijlocașilor din Dinamo care au fost aproape de neuitat și ai avut ocazia să alegi „titularii” pentru echipa de coșmar, continuăm azi cu campania „Țepele și dezamăgirile deceniului pentru Dinamo și FCSB”, dar de data asta ne axăm pe atacanții din Ștefan cel Mare care, cu câcatul timpului, au lăsat multe de dorit în performanțele lor!

Acum avem 15 nominalizări, iar la finalul acestui articol, te așteaptă un sondaj fulger care te va îndemna să decizi, dacă nu cumva ai mai multe opțiuni în cap, cine va face parte din primul 11 al coșmarurilor alb-roșii construite în ultimii zece ani!

Kevin Zougoula. Își băga picioarele înghețațe în apă caldă

Kevin Zougoula a fost un atacant carismatic, adus de nicăieri, să joace pentru Dinamo. A înscris două găuri într-un meci din Cupa României cu Sănătatea Cluj, dar în pauză, și-a băgat picioarele înghețate în apă caldă, ieșind pe terenul ud, cu ghetele pline de apă. Acesta era un transfer discutabil din portofoliul lui Constantin Anghelache, cu o înălțime de doar 1.66m, și a strâns în cele din urmă 81 de minute în întrecerea din campionat, cu apariții mai mult simbolice. Însă, a plecat lăsând după el o factură uriașă la hotelul RIN, datorită orele interminabile petrecute la telefon cu familia din Costa de Fildeș, ceea ce ridică multe semne de întrebare.

Joel Thomas. Piesă din „pachetul Severin”

Joel Thomas, francezul din „pachetul Severin”, a fost bineinteles parte din prima „afacere” din era Negoiță, el fiind adus după o pierdere a oltenilor. A început titular sub comanda lui Gigi Mulțescu, dar evoluțiile sale au fost mai mult decât șterse, iar o accidentare mai serioasă decât se credea l-a scos din circulație vreo săptămâni, ajungând, evident, un obișnuit pe banca de rezerve, iar singurele sale realizări au venit dintr-o dublă în Cupa României cu Chindia Târgoviște, care nu a fost mai mult decât un accident fericit.

15 meciuri a reușit să joace în campionat, dar fără vreo realizare notabilă, singura sa amintire plină de glorie a fost acea dublă modestă. Și, după câteva luni neliniștitoare la Dinamo, Thomas a decis să părăsească echipa, încheindu-și zâmbind un contract valabil pe trei ani.

Henrique Bernardo. O lună de glorie scurtă

Transferul lui Henrique Bernardo este unul greu de înțeles! După ce l-au văzut jucând pentru Oțelul cu 23 meciuri și 10 goluri, apoi pentru ASA Târgu Mureș, cu 10 meciuri și două apariții, l-au prezentat cu mare fast pe 12 ianuarie, dar după doar o lună a fost cedat la Viitorul, fără vreo explicație logică! Daniel Stanciu, managerul de atunci, a declarat că „a fost un jucător bun, dar erau trei atacanți care au dat randamentul așteptat”, ceea ce nu că era adevărat, ci total justificabil.

Era complicat să joace, întrucât concurența era mare pe acel post. Henrique s-a plâns că și-ar fi dorit mai mult timp de joc, dorind să plece la o echipă unde să fie titular. Într-un final, s-a ajuns la un acord cu Viitorul, iar după aventura sa pe litoralul românesc, Bernardo a dispărut brusc din fotbalul profesionist, întrebându-se dacă vreodată va fi revăzut.

Paul Batin. O semnătură ruptă

Paul Batin venise cu o experiență solidă, numerând în spate echipe precum CFR Cluj sau UTA, dar totul s-a transformat rapid într-o dezamăgire totală. Cu 4 jocuri bifate la Dinamo fără realizări notabile, după ce s-a accidentat, el a fost invitat de conducerea „câinilor” să-și rezilieze contractul, iar el a povestit peste vremuri cât de dramatică a fost povestea lui în „Ștefan cel Mare”, declarând răspicat că el este singurul jucător care și-a semnat rezilierea cu mâna ruptă, ținând mâna cu celălalt braț, ceea ce ar putea părea o enorma exagerare.

În mod ironic, Batin şi-a adus aminte evenimentele traumatizante trăite în acel context măcinat de necazuri în „câini”, ceea ce l-a marcat profund, rămânând o amintire debusolantă pentru fani, care au așteptat de la el mult mai mult.

Thaer Bawab. Un nume promițător, dar fără rezultate

Un alt exemplu care demostrează că Dinamo are parte de o realitate foarte greu de digerat, având în vedere că Bawab a excelat la alte echipe, dar când a ajuns în „Ștefan cel Mare” nu a reușit să facă mare lucru, părăsind echipa după 14 meciuri fără măcar un gol marcat. Originar din Iordania, Bawab s-a făcut remarcat la Gaz Metan, continuând cu o evoluție bună la Craiova, dar în Groapă, tot ce a reușit a fost o pasă decisivă într-un meci cu CFR Cluj, în regresul echipei sale, învingând cu 3-0.

Jeremy Bokila. S-a dus salariul, a venit un gol

Atunci când a semnat cu Dinamo pe un salariu uriaș, Bokila a fost considerat un transfer spectaculos după ce a fost protagoniști la Petrolul. Însă după 13 meciuri jucate, 12 în campionat și una în Cupă, după 3 mii de euro cheltuiți pe un gol și o pasă decisivă, Bokila a avut parte de un eșec răsunător. Numai într-o partidă s-a făcut remarcabil, unde a înscris singurul său gol pentru echipa roș-albă, fiind integrat în meciul cu Gaz Metan, și, de altfel, a avut o singură pasă decisivă pe parcursul întregii sale aventuri la Dinamo.

După despărțirea de Dinamo, Bokila nu a mai fost văzut deloc, cariera sa trăind un declin rapid și dramatic, mai ales că toată lumea se aștepta la un impact considerabil, dar, din păcate, el a intrat în carantină.

Vlad Morar. Timpul nu era de partea lui

De la Vlad Morar se așteptau cu înfrigurare golurile care să salveze Dinamo de la rușinia sezonului 2021-2022. Un jucător cu experiențe solide, având trofee în fotbalul românesc, Morar a jucat 14 partide în anul retrogradării și a marcat de 5 ori, însă ratările sale demne de un bombardier au lăsat multe fani dezamăgiți, evoluțiile lui fiind mai oscilante decât s-ar fi crezut, și ironic, el a ieșit cu o amintire gri pentru întreg staff-ul tehnic.

Speranțele au fost mari, iar rezultatele importante în returul barajului cu Universitatea Cluj n-au fost deloc de folos echipei care, pentru prima oară în istoria sa, a ajuns în liga a doua, lăsând același sentiment de amărăciune în urmă.

Athanasios Papazoglou. Singură lovitură dar fără succes

Fostul atacant al PAOK-ului, Papazoglou, a fost văzut drept o achiziție bună datorită experienței și statisticilor sale favorabile. Adus de Mircea Rednic, însă el a fost îndepărtat rapid după ce echipa a fost preluată de Eugen Neagoe. De aceea, acesta a jucat vreo 14 meciuri, cu 4 goluri, dar în acest timp s-a confruntat cu probleme financiare și scandaluri inexplicabile legate de declarațiile lui cu privire la un conațional, ceea ce a dus la decizia de a-i pune cruce.

Gregory Tade. O unica realizare – o fotografie de prezentare!

Gregory Tade a venit cu un background care părea promițător, dar experiența din „Ștefan cel Mare” s-a dovedit a fi mai mult o regie. Prezentat de fiica „Puriului”, Tade a dispărut, având parte de o perioadă ciudată, iar după câteva zile, a fost trimis rapid în Turcia pentru un control pe care, evident, nu a mai reușit să-l finalizeze, așa că a dispărut și din peisajul fotbalistic al lui Dinamo fără a mai învăța măcar unde se află stadionul.

Magaye Guaye. Cocaină și scandaluri

Magaye Guaye aduce cu sine un scandal de dopaj care l-a afectat grav, depistându-se pozitiv cu coaină, ceea ce a dus la o suspendare din partea ANAD. A dispărut din România, legat de viața sa personală tumultoasă cu mulatra Laurette, dar pe plan fotbalistic, el a avut probleme cu greutatea, jucând 20 de meciuri și marcând 3 goluri, fiind un jucător cu o atitudine mai degrabă promiscuă în fața publicului.

Joseph Akpala. 19 minute nedorite

După ce a jucat în echipe importante precum Werder Bremen sau Club Brugge, Akpala a ajuns la Dinamo dar, explicațiile de acolo sunt de-a dreptul surprinzătoare. A fost pe teren într-un singur meci, în care a bifat 19 minute într-o înfrângere rușinoasă cu Academica Clinceni, neavând și vreo activitate semnificativă în afara acestor minute de absență.

După ce a suferit o accidentare care l-a scos complet din prima linie a fotbalului, mai exact a fost nevoit să meargă în Belgia pentru operație, nimeni nu l-a mai văzut pe Akpala pe la Dinamo, fiind doar un alt exemplu de jucător care nu a reușit să-și facă loc departe de „Ștefan cel Mare”.

Cătălin Țîră. „Nebunia lui Ovidiu Burcă”

Cătălin Țîră, poate cel mai contestat atacant din ultimii 10 ani de către suporterii dinamoviști, a fost catalogat ca fiind „nebunia” lui Ovidiu Burcă, părând mereu în căutarea unui sens pe teren, primind dovezi de susținere dar fără prea multe realizări. Statistica sa este destul de îngrijorătoare, având 33 de meciuri, dar doar două goluri și o pasă decisivă, ceea ce arată un aspect clar rău în evoluția sa.

Dusan Celar. Mai puțin de 50 de minute și o mașină pe care a distrus-o

Dusan Celar a ajuns la Dinamo printr-un împrumut de la CFR Cluj, iar realizările sale pe teren par a fi mai degrabă o glumă. Cu doar 49 de minute bifate și două apariții, acesta a strălucit printr-un accident amuzant, distrugând mașina clubului într-un incident deosebit în drumul spre cantonament, întrebându-se dacă asta era ceea ce își dorea clubul de la el.

Marko Nunic. Debut pentru liga a doua

Într-un sezon în care Dinamo a retrogradat, Marko Nunic a fost o altă dovadă a haosului, jucând cinci meciuri, dar în total având numai 182 de minute, nicicum nu a putut să miște acul statisticii. Cu un trecut promițător în Slovenia și Grecia, el a fost adus să atenueze situația, dar aceste cifre doar au evidențiat debandada de la clubul roș-alb.

Thomas Vestenicky. Un slovac rătăcit

Într-o altă glumă neagră a sezonului retrogradării, Thomas Vestenicky a reușit să nu lase nicio amprentă notabilă, având șase meciuri jucate și o singură partidă în Cupa României. Cu mai puțin de 100 de minute în teren, rezilierea sa a fost logică și previzibilă, într-un picior de plecare pe calea de rușine lăsată de „Puriu”, la scurt timp după ce a fost și el dat afară.

În tot acest haos, toată lumea speră că procesul de votare pentru „Țepele” și dezamăgirile deceniului pentru Dinamo va aduce un strop de lumină prin amintiri mai plăcute! Pe ProSport se află sondajul care va ajuta fanii să decidă cine este cel mai mare faliment în istoria recentă a clubului.