“`html
Criza Vamală: Chiar și Gigantul Chinez Nu Poate Suporta Mai Mult!
Deci, dacă un exportator, cum ar fi, să zicem, Ren, nu acceptă comenzile, moare instantaneu, este de parcă ai avea un cuțit la gât în fiecare zi, „Cumva, e mai bine să mori încet”, adică, care e treaba cu asta?, zice Ren, explicând într-un ocean de confuzie. Așa că apropos de armistițiu, oficiali din SUA și China au ajuns la un acord de genul, nu știu ce, dar se vorbește despre reducerea restricțiilor comerciale, inclusiv pe pământurile rare, unde, să fim serioși, China are monopoli pe bunuri rare. Aproape ca un joc de domino, dar nu mai ai piese!
Dacă ne întoarcem la taxele vamale impuse de Trump, ah, da, acelea încă ustură, zice și Ren că Gstar Electronics, cumva una din firmele care nu și-a mutat producția, dar se zbate în pierdere. Presiunea crește de parcă un elefant în cameră, mai ales că Washingtonul poate folosi asta pe post de armă de negociere, un alt punct vulnerabil în negocierile cu Beijingul, care par a fi încurcate, nu poți să îți imaginezi ce va urma, totul e ca un joc de șah dar fără reguli clare!
Zhiwu Chen, un profesor care știe ce zice, afirmă că dacă trece mai mult de 3-4 luni, multe din firmele mici nu vor scăpa, dar nu-i nimic, „E o monedă de schimb”, rostește el, să zicem, ca un magician într-un spectacol de iluzionism, dar fără fete în rochii de seară.
În Londra, negocierile sunt la ordinea zilei, dar sunt ca o plimbare printr-un parc plin de arbuști spinoși, unde s-au întâlnit cei care au discutat la Geneva săptămâna trecută, dar tot n-au aflat cum să scadă taxele de la trei cifre. Așa că ne întrebăm, e un drum line sau un traseu presărat cu obstacole?
Analizând datele, vedem că, în aprilie, 32% din companiile industriale chineze se aflau în situația de a fi pe pierdere, totul era ca un joc de ruletă, iar utilizarea capacității industriale a stagnat, ceea ce ne duce cu gândul la o criză în toată regula, dar care se preconizează că va provoca multe dureri de cap, doar că Washingtonul are și el probleme proprii, cum ar fi inflația ridicată, care e ca un monstru ce nu poate fi ascuns sub covor!
Și semnale de alarmă încep să apară în China, cu firme care se confruntă cu probleme, iar angajatorii care nu plătesc salariile sunt ca o melodie tristă ce răsună ieri, astăzi și mâine. Candice Li zice că angajatorul ei a intrat într-un flop financiar, dar nimeni nu știe exact cum se va sfârși totul, deoarece clienții americani nu mai oferă avansuri și toată povestea devine o telenovelă cu mult prea multe episoade.
Cine sunt cei care suferă cel mai mult? Aha, da, firmele mici, cele care nu produc bunuri esențiale, dar paradoxal, la nivelul economiei în ansamblu, profiturile industriale au crescut, iar acest lucru nu pare să ajute prea mult, dar cine știe? Se zice că importatorii americani au grăbit stocurile, uitând că Beijingul e ca un jucător de poker care nici măcar nu arată că are o carte bună în mânecă.
Totuși, analiștii sunt pesimiști când vine vorba de viitor, predictibilitatea e ca o iluzie, iar pe măsură ce ajutoarele se topesc, China ar putea să simtă cum lucrurile devin din ce în ce mai tensionate, dar totul este un joc de așteptare, ce va face guvernul american? Cum răspunde sau nu răspunde China? Asta este întrebarea finală!
“`
