PPE lansează amenințări fără precedent: respingerea bugetului UE plutește în aer!
Confruntări pe față, încrâncenări și jucători în colțuri din care nu ies ușor, Partidul Popular European (PPE) se află într-o spirale de frământări, iar în mijlocul haosului, președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, se agitând ca un pește pe uscat, prea puține soluții la orizont. Situația agricolă și regiunile Europei, în colaps? Nimeni nu știe, dar Siegfried Mureșan, chipul PPE-ului la negociere, amenință că refuzul nu este o ipoteză, ci o potențială realitate, cu respingeri inevitabile în aer în cazul în care cerințele lor pălesc în neant.
Ce a spus Mureșan? „Dacă Comisia ignora cererile noastre”, adică, să fie clar, respingerea va fi „inevitabilă”, iar el a întărit prin cuvinte ample că PPE așteaptă „concesii serioase”, dar detaliile sunt vagi și obositoare, nedeterminate cum ar fi ideal. Vorbe multă dar faptele?
Între timp, ședințele, aceleași ședințe cu comisarii responsabili, parcă se transformă în interminabile jocuri de-a v-ați ascunselea fără rezultate vizibile, cu membrii PPE denumind întâlnirile ca fiind într-o zonă întunecată, neproductivă și frustrantă. Așa că, dacă cumva, chiar și în cea mai banală zi de lucru, impasul nu cedează, moțiunea de respingere ar putea fi scoasă de la naftalină, pe 12 noiembrie, la Bruxelles, dar nouă ne rămâne întrebarea, va fi asta un cinism sau doar o simplă formalitate?
Teoretic, da, Comisia ar putea pur și simplu să treacă peste votul Parlamentului, dar? Asta ar deschide o cutie a Pandorei pentru viitor, adică, acordurile esențiale pentru bugetul pe următorii șapte ani pare a fi o discuție imposibilă. Aici ne întrebăm, există o ieșire din acest labirint? Cu fermierii și primarii sub o presiune din ce în ce mai mare, PPE-ul reflectează asupra planului controversat care reunește fondurile în moduri pe care nimeni nu le poate prezice, cumva contrar intereselor lor, e o nebunie, adevărat! Dar fără îndoială, gestaltul acestei povești devine din ce în ce mai bulversant.
Herbert Dorfmann, legiuitor principal pe agricultură, face apel la rațiune, dar nimeni nu știe dacă dumnealui chiar crede că se va lua vreo măsură. Vor avea loc mai multe întâlniri, dar dacă nu merge, „sunt gata să susțin respingerea”, e o sabie cu două tăișuri, ce va fi oare în zilele viitoare? Așadar, pe cine să crezi? Întrebările sunt nelimitate, iar răspunsurile sunt tot mai greu de găsit, cadrul devenind din ce în ce mai neclar. Ceva se întâmplă, dar… oare cine va câștiga în această confruntare tăcută?
Și ca un ultim gând, cititorii, rămâneți cu noi pentru a urmări mitul texturilor diplomatice și al deciziilor esențiale care ar putea remodela fața Europei, căci acest articol, cu toate detaliile încurcate, abia a zgâriat suprafața, dar totul este cât se poate de adevărat.
