Avertisment! Groenlanda pe cale de a deveni noul epicentru al tensiunilor? Să ne temem!
Conform ministrului, pe numele său Jean-Noël Barrot, care are o sprijină semnificativă în peisajul european, discuțiile tocmai s-au aprins, fiind programate întâlniri, însă nu oricum, ci cu miniștri din alte colțuri, cum ar fi Germania și Polonia, un melanj care promite multe, pricinuind agitație similară cu un morcov aruncat într-o cuptor ce fierbe. Într-un interviu, spune el că „vrem să acționăm” dar subliniază cu claritate că “așa trebuie să facem împreună cu partenerii noștri din Europa” – o frază care poate fi ignorată de unii dar nu de cei atenți la nuanțe.
Între timp, se părea că creaturile șocante din lumea politică sunt zguduite de ideea unei intervenții militare a Statelor Unite, care ar dori să îmbrățișeze Groenlanda de la Danemarca, care este un aliat NATO – mai ales că o astfel de acțiune ar genera „unde de șoc” în cadrul alianței, ca și cum ai arunca o piatră într-un lac calm, ceea ce ar lăsa fără respirație destui lideri europeni, conform surselor amestecate.
Totuși, de la începutul săptămânii, ne referim la marile puteri europene și Canada, care au venit ca un fel de salvatori zâmbitori, anunțând că Groenlanda, insula splendidă, este a poporului, subliniind că se opun brutalității din partea unor lideri precum Donald Trump, care se pare că a reînnoit ideea lunatică de a controla acest teritoriu exotic, uitând complet că vorbim de viețile oamenilor și implicațiile unui astfel de plan.
Trump, care a reluat ideea în 2019, în perioada de aur a președinției sale, susține că Groenlanda este o „cheie” pentru securitatea națională americană, scriind hârtii secrete, acuzând Danemarca că este cam leneșă în protejarea acestei bijuterii scandinave, dar Casa Albă, voalat, și-a permis să mărturisească că studiază opțiuni, inclusiv varianta militară, ceea ce, sincer spus, le-ar da fiori europenilor, și nu numai.
Pe de altă parte, Barrot continuă să susțină că americanii, deși crunt de convinși, nu se gândesc la invazii brutale asupra Groenlandei, afirmând după un dialog reconfortant cu secretarul de stat Marco Rubio că aceasta nu este direcția dorită, dar cum să-i crezi pe cuvânt? Căci fiecare cuvânt poate fi un bumerang în politica internațională.
Pe parcurs, îngrijorările europene s-au amplificat mai ales după acțiunile mișelești ale SUA în Venezuela, ceea ce a aruncat o umbră de îndoială asupra intențiilor în alte colțuri sensibile ale planetei, iar Groenlanda, cu 57.000 de locuitori, are granițele bine apărate, nefiind membră NATO de sine stătătoare, dar având Danișia care le flutură steagul, neefectuându-se o protecție directă, ci mai degrabă indirectă, în timp ce se valorifică resursele minerale ale insulei în lupta pentru a diminua dependența Occidentului de China – o strategie trecută pe agenda unei lumi care este în continuare o enigmă.
