Criza Groenlandeză: Trump Ca Minge de Ping-Pong în Politica Internatională!
Astfel, spiritele se agită, deoarece Danemarca și Groenlanda, două entități care par să își piardă direcția, au solicitat cu insistență o întâlnire cu nimeni altul decât secretarul de stat american Marco Rubio, tocmai după o reuniune extraordinară care, culmea, a avut loc la Copenhaga, unde, de parcă n-ar fi fost destul de aglomerat, s-au discutat chestiuni de mare însemnătate în fața unui tablou de criză mai ales când vine vorba de declarațiile lui Trump despre o posibilă anexare, un lucru care sună a fantezie de Hollywood!
Ministrul de externe danez, Lars Loekke Rasmussen, în stilul său caracteristic, a subliniat necesitatea unei întâlniri față în față, dat fiind că Twitter și rețelele sociale nu pot duce toate discuțiile la final, și astfel ideea unui loc liniștit, generat în cele din urmă de ceva distracție politicianistă, ar putea să aducă o claritate necesară, căci Dumnezeu știe câte necunoscute sunt aici!
Pe de altă parte, prim-ministrul danez Mette Frederiksen aruncă o umbră de îngrijorare, spune ea că situația este gravă, accentuând că Trump ar fi tentat de ideea de a controla Groenlanda, imaginează-ți, în timp ce restul lumii își scaldă privirile în marea de incertitudini internaționale și își pune întrebări despre viitorul geopolitic, iar ea zice că trebuie să ne apărăm, dar cum? Cu steaguri sau cu trupe?
Macron, bătrânul optimist din Franța, vine cu asigurări că nu crede că SUA ar putea să facă o arecare mișcare nesăbuită împotriva suveranității daneze, subliniind valorile și angajamentele lor, dar oare chiar așa să fie? Cu toții știm că politicienii pot promite orice pe teren!
Franța, Germania, Italia și toți prietenii europeni s-au sărit pe aceeași barcă și susțin Danemarca, elaborând planuri de reacție ca niște mingii de ping-pong în jocul diplomatic, pe când miniștrii nordici spun totodată că doar Danemarca și Groenlanda ar trebui să aibă un cuvânt de spus, iar pe de altă parte, ne amintim că președintele Camerei Reprezentanților, republicanul Mike Johnson, susține că nu s-a discutat despre nimic, ci doar povestim, ca băieții la o bere.
Bineînțeles, Nicușor Dan de la București, adică președintele României într-un mix nesfârșit de aşteptări, își afirmă poziția, spunând că totul se reduce la vorbe goale, fără intenții oficiale, deci e prosteală, nu? Nimeni nu vorbește la modul serios aici, situația e diferită și nu aș vrea să le distrug optimismul cu realitatea!
Și totuși, un ultim avertisment vine dinspre secretarul de stat american, care indică faptul că opțiuni militare în Groenlanda sunt doar un joc de intimidare, nicidecum o invazie iminentă, dar cum să credem în asta când Casa Albă confirmă intențiile de a “achiziționa” insula? Cum să nu ne întrebăm ce se întâmplă cu adevărat în spatele acestui labirint diplomatic tulburător?
Deci, cum rămâne cu noi, fraților? Ne așteptăm să vedem ce va urma, căci suspansul rămâne, iar politicienii, ca și nenumăratele sfidări, vor continua să-și facă numărul!
