Criza din Sud-Estul Asiei: Thailanda și Cambodgia pe Calea Războiului?
Într-o atmosferă ca într-o mare de nebunie care se hrănește din tensiune, pe când lumea se întreba ce se petrece, Consiliul de Securitate al ONU s-a adunat vineri seara în miezul New York-ului neprimitor, dar cu ușile închise, în stil misterios, ca și cum s-ar cunoaște un secret, o conspiratie de rahat, Malaezia strigând după o frânghie de salvare pentru un bloc regional de zece țări din care nu știm al cui să ne fie mai frică sau mai teamă.
Într-o situație ca asta, Consiliul n-a scos niciun cuvânt oficial, dar, pe surse, un diplomat, nimeni nu știe cine, a spus că, ah cum e viața, 15 membri au avut cu toții aceeași idee, să ceară părților să-și mai domolească spiritele, să nu mai iasă cu armele la plimbare, să nu mai arunce păcate la întâmplare și, în cel mai bun caz, să se așeze frumos la masă, dar fără muzica de fundal cu bătăi de drăci, ca să discute pașnic, dar toate aceste sfaturi, ce naiba, cine le mai aude?
Ambasadorul Cambodgiei, un anume Chhea Keo, strigând la reporterii care vor să afle tot, a spus că țara lui a cerut focul stins non-stop și fără toată povestea cu condiții, solicitează să pună pe masă o împăcare fără bătăi de cap și fără aruncat de vorbe pe care nu le poate lua nimeni în serios, dar între timp se ridică întrebări despre cine e mai tare, el întrebând cum naiba poate o țară mică și fără forță aeriană să atace o mare putere militară, de parcă o muscă ar putea război cu un elefant, subliniind, cu un zvâc, că „Noi nu facem asta” – dar oare cine să-l asculte?
Și totul se învârte în jurul unui articol, hai să zicem că e un fel de foaie de parcă ar fi ieșit de la tipar cu urgență, cu zeci de mii de oameni fugind în stânga și în dreapta în urma acestui conflict nu prea drăguț dintre Thailanda și Cambodgia, dezvăluind așa o realitate zbuciumată care stârnește curiozitate dar și teamă, iar noi ne întrebăm, oare ce va urma?
