Criza din Asia: Talibanii forțează situația, iar Pakistanul se apără! Ce se întâmplă cu România?
Într-o lume în care totul pare să se sfărâme, Afganistanul și Pakistanul își dispută poziția, de parcă suntem într-o tragicomedie cu arme, un scandal internațional pe acest fundal haotic în care se amestecă totul, de la militari la acuzații de spațiu aerian încălcat, cu detalii despre bombardamente care par ireal de dramatice, dar totuși, haideți să vorbim despre acuzațiile pe care Kabulul le aduce Pakistanului ca și cum ar fi o petrecere în mijlocul distrugerii.
Se pare că după ce zilele trecute, a fost un atac care, știți voi, Pakistanul nu recunoaște în mod explicit că ar fi fost în spatele lui, dar bârfele sunt peste tot și talibanii, cu purtătorul lor de cuvânt în față, proclamă victoriile, spunând că au capturat 20 de posturi și zeci de soldați au murit, dar totul s-ar fi încheiat, ghici ce? Doar datorită intervențiilor internaționale, ca un fel de salvare de ultim moment într-un film de acțiune prost făcut.
Pakistanul însă, pe de altă parte, răspunde în stilul clasic al războiului rece, acuzând talibanii de-a permite confraților lor cunoscuți sub numele de TTP – adică continuă să răsturne guvernul de la Islamabad, într-o suită de intrigă care te lasă fără răspunsuri clare, dar cu o mulțime de întrebări pertinente, cum ar fi unde ne aflăm noi în toată povestea asta?.
Sansă cu sansă, talibanii au negat vehement aceste acuzații, un joc de-a șoarecele și pisica care, dacă stai să te gândești, e o răsturnare de situație, mai ales că Pakistanul le-a fost o bază de operațiuni înainte să ajungă ei la putere la Kabul, un fel de ironic, nu-i așa? Dar, de ce să te oprești aici, când poți să faci nebunie cu situația geopolitică pe plan local?
Și în această poveste, România apare că un fel de spectator tăcut, fără trupe de prin 2021, ambasada se mută la Islamabad, iar ONG-urile românești, ca niște vânători de comori pierdute, mai au cumva o activitate umanitară răzleață în Afganistan, dar oare ce urmează pentru noi în acest context? Răspunsul pare să fie, cumva, mai confuz decât clar, iar mesaje cum ar fi „atacuri reciproce” sună înfundat și aproape claustrofobic într-o lume deja marcată de frică și incertitudine.
