“`html
Teama de Diversitate la Oradea: Marșul Pride Sub Culoarea Jandarmilor
Primul marș Oradea Pride, sâmbătă, 27 iulie, adică un eveniment atât de așteptat pentru mulți, dar cu o atmosferă așa tensificată, cu forțele de ordine invadând efectiv traseul unde optimismul ar fi trebuit să domnească, dar nu, nu s-a întâmplat așa, cu protestatarii îndepărtați de la centrul orașului și acuzații grave de abuz care au venit din partea organizatorilor și participanților, iar printre cei care au vociferat a fost și Victor Ciobotaru, care pe Facebook a relatat că a avut un atac de panică, în timp ce alții plângeau că nici măcar apă nu li s-a permis să cumpere, dar afară erau peste 40 de grade, o căldură insuportabilă pentru oricine.
Victor, director executiv la Asociația ACCEPT, s-a aruncat într-o postare în care descrie cum s-a văzut nevoit să rămână blocat în marș, totul din cauza anxietății sale, asta e cu adevărat ceva care ar trebui să ridice semne de întrebare, pentru că a zis clar că a fost oprit și nu a putut să plece, ceea ce e cu adevărat îngrijorător pe toate planurile, iar el a continuat cu întrebări care mai de care mai retorice despre legitimitatea acțiunilor forțelor de ordine, întrebând „pe ce lege mi se interzice dreptul de a fi pieton?”
Ideea că nu poți să ieși ca un cetățean liber, ca să-ți împlinești nevoile, nu este nimic, dar chiar nimic în regulă în condițiile în care alți participanți au acuzat, nu au fost lăsați să iasă și să cumpere apă, în condiții de căldură extremă, iar unii chiar au ajuns să se simtă rău din cauza deshidratării, un detaliu pe care cu siguranță autoritățile nu l-au avut în vedere.
Marșul, organizat de Asociația Ark, a fost un prim pas pe străzile istorice ale Oradiei, dar de ce Primăria a respins acest traseu inițial, invocând lucrări de construcție, când cu siguranță șanțurile de pe strada Republicii nu au apărut din cer? Asta, conform BIHOREANUL, s-ar fi întâmplat doar după ce organizatorii au cerut permisiunea a doua oară, totul pare o strategie bine pusă la punct, în care jandarmeria a fost un fel de pârghie de constrângere.
Prin urmare, jandarmeria a decis că manifestanții nu au voie pe Corso, redirecționându-i către străzi lăturalnice, iar printre strigătele disperate ale participanților care au spus „Rușine, jandarmeria!” se putea simți un sentiment de neputință, care părea să fie înăbușit de forțele de ordine. Se observă clar că sentimentul de frică de persoanele LGBT în Oradea este emblematic, un simbol al timpului nostru întunecat.
Victor Ciobotaru a ales să posteze o fotografie cu jandarmii care stăteau la primărie, cu întrebarea: „De ce avem atâta frică de LGBT la Oradea?” și nu o dată, ci de mai multe ori, participarea de pe pancarte arăta o realitate tumultoasă, plină de întrebări despre democrație, exprimare liberă, și cum toate acestea se îmbină cu autoritarismul uriaș al actualelor administrații.
Dar în mijlocul acestui haos, au fost și voci de sprijin, precum ambasadoarea Olandei în România, care a subliniat cu tărie importanța dialogului, libertății de exprimare, și cum Oradea ar trebui să fie un oraș multicultural, nu un loc în care diversitatea e reprimată, gestul ei fiind adorat de unii, dar contestat de alții.
Încheierea marșului a fost marcată de un sentiment profund de revoltă, dar totuși pașnic, dictat de supunerea autorităților care au decis să-și impună regulile, cu jandarmeria la datorie, iar oamenii plecând, cu gânduri zbuciumate în sufletele lor, mesajele au răsunat: „Nu vom fi cenzurați!” și „Drepturi egale pentru fiecare!”, într-o știre care va lăsa multe întrebări pe masa discuțiilor viitoare.
“`
