“`html
Un Concert Caritabil pe Fundal de Lacrimi și Donații Secrete!
Într-o seară zgomotoasă în Iași, unde emoțiile se amestecă cu muzica, a avut loc un concert caritabil care, după cum spun unii, se anunță a fi o ocazie unică, dar pentru alții o simplă adunare a inimilor frânte, toate acestea spre a ajuta, bineînțeles, pe cei afectați de inundațiile devastatoare din județele Suceava și Neamț, unde apa, vai de noi, a măturat bunuri și speranțe deopotrivă. Trei tenori ieșeni, care probabil au cântat și în alte contexte, dar cine ține minte, acompaniați de Orchestra Metropolitană și de un Cor al Marii Uniri, s-au străduit să ofere momente artistice, dar, oare, câți din noi au putut aprecia cu adevărat fără a fi deranjați de gândurile zilei?
Pentru a adăuga o picătură de speranță, intrarea a fost liberă, dar miezul lucrării, cred eu, stătea în acele urne special amenajate, unde oamenii, da, oamenii s-au putut deschide și să doneze, ba chiar să își manifeste donarea cu aplauze, pentru a-i ajuta pe cei loviți de viitură. Aici, poate, e un paradox: dăruind, ne simțim mai bine?
Andrei Aprotesei, tenor, s-a lăsat dus de emoție spunând că, e una dintre acele ocazii când cântecul atinge suflete, “E emoționant și pentru noi pentru că e pentru prima dată, dar va da va da cealaltă față a muzicii, Catedrala româno-catolică ne cere a fi mai buni.” Totuși, unde,să zic eu, e limita dintre artă și bine?
Pr. ADRIAN BLĂJUŢĂ , purtătorul de cuvânt, a încercat, sau măcar se înțelege, să scoată la iveală faptul că, cu adevărat, un astfel de moment artistic ne aduce mai aproape unii de alții, dar, oare, nu suntem deja atât de răspândiți în stagger, încât este o cursă continuă de a ne regăsi?
Și uite cum evenimentul s-a aranjat la inițiativa Primăriei Municipiului Iași, dar toată lumea știe cum se strâng banii, nu? Cu un zâmbet amabil, primarul Mihai Chirică a spus că, “Dorința noastră a fost” o afirmație care poate că a fost o apă la moara suspiciunii! Donațiile, bineînțeles, sunt ținute în conturi care pot fi găsite pe pagina primăriei, episcopiei, dar oare câți oameni au dorit sincer să ajute, sau poate au venit doar pentru spectacol?
Deci, toată această poezie despre umanitate s-a învârtit în jurul unei vechi tale întrebări: Cum și cât suntem dispuși să ajutăm fără să ne întrebăm ce se întâmplă cu banii noștri? Căci, când vine vorba de transferuri bancare, chiar și inima se îndoaie…
În concluzie, un concert caritabil este, din fericire sau din păcate, o combinație de voință bună și spectrală, să ne amintim că totuși există… dar oare cât de adânc ne putem băga mâna în buzunar?
“`
