“`html
Teheranul pe marginea prăpastiei: Apa seacă!
Criza apei din Teheran, capitala Iranului, a ajuns la un punct critic, iar experții spun că orașul ar putea ajunge la o „zi zero” în câteva săptămâni, adică robinetele se vor seca pur și simplu în mari părți – un scenariu de coșmar, dar cât de departe suntem de realitate? Transformarea acestui oraș cu 10 milioane de locuitori într-un pârâiaș uscat este mai aproape decât credem, iar autoritățile, în loc să găsească soluții, se par a fi complet pierdute, în timp ce oamenii se zbuciumă să conserve apă, dar sunt lăsați cu puțin ajutor.
Pe lângă scăderea rezervelor cheie, președintele Masoud Pezeshkian subliniază că, dacă nu luăm măsuri promptă, viitorul pare sumbru, și nu într-un sens poetic. De la schimbările climatice care aduc o căldură insuportabilă la decenii de gestionare defectuoasă, criza apei din Teheran pare să fie rezultatul unei jumătăți de măsură pe care nimeni nu vrea să o recunoască deschis. Kaveh Madani, director la Universitatea Națiunilor Unite pe teme de apă, mediul înconjurător și sănătate, ne reamintește că, evident, aici apa este insuficientă; clar, dar, din păcate, destul de clar!»
După cum se prezintă lucrurile, presiunea apei din Teheran a fost redusă cu aproape 50%, afectați mai ales cetățenii care locuiesc în clădiri înalte, unde apa pur și simplu nu mai curge, sesiunea de chin și frustrare a devenit un adevărat sport, în care câștigătorii sunt cei care reușesc să se aprovizioneze cu apă din cisterne, iar restul pare să fi fost lăsat pe dinafară.»
Mai rău, săptămâna trecută guvernul a declarat o zi liberă pentru a salva apă, un atribut care sună bine dar este în realitate doar o încercare de a evita responsabilitatea. Purtătoarea de cuvânt Fatemeh Mohajerani a propus chiar măsuri radicale, cum ar fi sărbătorii legale, adică să-i îndemne pe cetățeni să părăsească orașul, o idee genială, dar oare cine se va lăsa convins de asemenea „măsuri bine gândite”?
Pe lângă presiunea internațională de a raporta criza apei, experții vorbesc despre proasta gestionare ca fiind piedra de temelie a tot ce se întâmplă, iar activitățile umane au agravat situația. Aşadar, pomparea excesivă a apelor subterane, agricultura care consumă apă pe bandă rulantă, și utilizarea fără control în oraș devin tot mai evidente. Iar în Teheran, subteran, pământul se scufundă…ratat, s-ar putea spune, cu o așa maniera de a ne îneca încet și sigur în apă și ambiguitate.
Ultimele vesti sunt chiar și mai deprimante; ministrul energiei a anunțat că toate provinciile, nu doar Teheran, se confruntă cu lipsa apei. Și în timp ce povestim despre soluții temporare, ploiște puțin de toamnă rămâne ultima speranță pentru locuincei; de parcă o picătură din cer ar putea rezolva anii de neglijență.»
Criza apei din Teheran ar putea părea doar începutul unui joc de ruletă rusească cu resursele, dar nu este chiar atât de simplă. Aproape că am putea spune că ne aflăm într-o mare de nesiguranță: cine va supraviețui? Vor izbucni revolte din cauza lipsei apei? Un lucru este cert, dacă nu se iau măsuri corecte, Teheranul va deveni un oraș mort, o amintire a ceea ce a fost cândva.
“`
