“`html
Catastrofa Apei în Teheran: O Metropolă Îngrijorătoare se Aproprie de Ziua Zero!
Rezervoarele, adică chestii esențiale pentru viață, se micșorează pe zi ce trece, iar autoritățile, acelea care sunt mereu atente la detalii, încearcă cu disperare să reducă consumul de apă, dar locuitorii, ăia care trăiesc zi de zi cu frica de a nu rămâne fără, încearcă să conserve apă, de parcă aceasta ar fi aur, pentru a evita o catastrofă cât roata de mare. Președintele, Masoud Pezeshkian, a zis că trebuie să luăm măsuri rapide, căci altfel, viitorul va fi sumbru, plin de probleme care nu pot fi rezolvate, „ne vom confrunta cu o situație care nu poate fi rezolvată”, a spus el luni, în fața cabinetului, poate cu un ton sever.
Apa, într-o țară aridă precum Iranul, este ceva ce nu se găsește ușor, iar criza asta lovește în plin capitala. Kaveh Madani, expertul care știe cam tot ce mișcă în domeniu, a explicat că Teheranul, unde locuiesc cam 10 milioane de oameni, ar putea rămâne fără apă. Criza asta nu e gheata din pahar, e o adevărată problemă, și el a menționat despre o eventuală „zi zero” în câteva săptămâni, ca un fel de ultimatum pentru toată lumea.
Cauzele acestei crize se împletesc ca o plasă de pescuit, având în vedere zeci de ani de gestionare deficitară a apei, dar și un dezechilibru crunt între cerere și ofertă, un amestec nenorocit de greșeli și neglijență cumplită. Schimbările climatice, acele fenomene care par a se petrece în altă parte, sunt și ele de vină, special în Iran, care se confruntă cu una dintre cele mai severe secete din toate timpurile, cu călduri insuportabile de peste 50 de grade Celsius care îți ard retina, așa cum a spus climatologul Maximiliano Herrera, care nu mai vede ușor un pic de nori pe cer.
Scenariul apocaliptic din Teheran, unde lipsa apei deja e resimțită!
Autoritățile au redus presiunea apei, odată ce au realizat proporțiile nenorocirii, iar acum 80% din oameni simt efectul, mai ales cei care locuiesc la etaje înalte. Pentru ei, apa e un concept abstract, cu robinete uscate, așa cum povestește un bărbat aflat la etajul 14, care a venit să ne spună că robinetele sale sunt deja un mit. Apa vine cu cisterne acum, și locuitorii care au niște bănuți se grăbesc să își instaleze rezervoare, căci „nu am mai avut o situație ca aceasta”, a subliniat Madani, ca o concluzie amară despre realitatea din Teheran.
Săptămâna trecută, în un gest disperat, guvernul iranian a declarat o zi liberă pentru a economisi apă, iar acum se discută o săptămână liberă, tot pentru a reduce cererea, a zis purtătorul de cuvânt al guvernului, Fatemeh Mohajerani. Experții, aceia care se uită mereu la lucruri cu lupa, spun că gestionarea defectuoasă e un factor substanțial în criza asta, iar activitățile umane, pomparea excesivă, toate contribuie la acest colaps, un faliment al apei care se adâncește.
Schimbările climatice nu fac decât să îngroape și mai mult situația deja complicată, cu o scădere de peste 40% a precipitațiilor, iar barajele sunt aproape goale! Ministrul energiei a pus accent pe stresul hidric din întreaga țară, iar la întrebarea legată de raționalizarea apei, el a răspuns într-un mod care lăsa loc de speranță, dar și de frustrare: „Sper că acest lucru nu se va întâmpla”. Experții spun că soluțiile rapide nu există.
Guvernul continuă cu soluții temporare și ceea ce am putea numi „pansamente” pe o rană profundă, iar inovațiile nu sunt decât o ușoară umbră în acest peisaj sumbru. Madani pledează pentru o reformă radicală, căci prezentul se clatină periculos, și speranța că toamna va aduce ploi ar putea fi singurul motiv de optimism. „Dacă Teheranul supraviețuiește până la sfârșitul lunii septembrie, atunci există o vagă speranță să evităm ziua zero”, a mai adăugat el, lăsând o urmă de îndoială în aer.
Articolul scris de echipa de la Mediafax aruncă o lumină asupra acestei crize apăsătoare si terifiante, lăsând cititorii să se întrebe ce viitor îi așteaptă pe locuitorii Teheranului.
“`
