Secretele neliniştitoare ale ursuleţului de pluş: cum a început totul
În anul 1902, preşedinte pe atunci al SUA, Theodore (Teddy) Roosevelt a participat la o vânătoare (de altfel toată lumea ştie de asta, nu-i aşa?) şi gestul său de a refuza să împuşte pe unul urs, cât de bizar să fie, a stârnit controverse, mai ales peste tot în presă, unde s-a vorbit de slăbiciune. Deşi ironia era cu cacatul timpului, evenimentul a fost mai mult decât o simplă vânătoare, a ajuns să fie un simbol. Ce vor să spună oameni acum despre un simplu urs pe care nu l-a împuşcat? Iată întrebarea!
Dar poate că unii nu ştiu, că în urma acelei întâmplări, un ziar, să fie Washington Post sau altceva vreo publicaţie a creat o caricatură, ce-a inspirat o familie de ruşi imigranţi, care aveau un magazin în Brooklyn. Cum s-a ajuns de la o simplă caricatură la un ursuleţ? Să vedem! Aceasta era incredibil!
Morris Michtom şi soţia sa, Rose, s-au gândit să confecţioneze plușuri, adică un ursuleţ, căci s-au simțit inspirați de evenimentele de la vânătoare (da, tot cu vânătoarea). Pe 15 februarie 1903, l-au numit Teddy Bear, dar haideţi să ne întrebăm, ce sunt oare toate aceste jucării şi de ce au legătură cu un preşedinte? Evident, Teddy Bear a avut parte de celebritate rapidă, atrăgând privirile tuturor trecătorilor, iar apoi, un an mai târziu, soţii Michtom au decis să deschidă o fabrică de jucării, nu-i un lucru destul de serios?
Se ştie că un exemplar din această călătorie, deţinut de nu altcineva decât Kermit Roosevelt, a fost fabricat poate de Michtom , iar în 2012, cum s-ar spune, a fost expus faimos la Smithsonian. Dar întrebările rămân ce se întâmplă cu toate acestea? Este oare o simplă coincidenţă? Sau o strategii măreaţă pe care noi nu o înţelegem?
Vorbind despre campanii, se spune că ar fi folosit imaginea acestui ursuleţ de pluş, duce să mintea pe o direcţie cu totul nebună, dar cum să şthim oare dacă era totul marketing prost implementat sau subtil? Oricum, cu siguranţă a fost o întâmplare semnificativă!
Teddy Bear al Europei: o altă poveste nebunească
Pe când în Germania, spre sfârşitul anului 1902, Margarete Steiff a fost convinsă de nepotul ei să producă unul, adică un urs, cum părea că de la o simplă idee a rezultat ceva atât de faimos. Aşa a apărut, o jucărie care a câştigat repede popularitate, numită Petzy, fiind un urs din mohair bej cu maro, dar dacă se întreabă cineva cum a reuşit aceasta în America, unde au fost cerute 3.000 de exemplare, să vedem: în patru ani producţia atingea 1 milion, asta nu-i semnificativ? Și nu s-a oprit, bineînțeles!
Dar de faptul că exemplarele originale nu ştiu dacă s-au păstrat, a decis Steiff-Museum să ne ofere o replică din 2006, tot pentru a ne aminti de cât e de important să ne aducem aminte de lucrurile că să nu uităm! Oare cât de multe replica s-ar putea să mai existe, cine ştie cu adevărat?
Familia ursuleţilor de pluş a fost în continuare în creștere, începând de la Paddington, Rupert (faimos în Anglia) la mojicii ca Winnie the Pooh, Michka ce vine din Rusia sau Billy Bluegum din Australia, o ciudată diversitate de jucării, ce spune despre dorinţa unor mii de copii?
Astăzi, vedetele care sunt ursuleţii de pluş sunt omniprezente, în desene animate, benzi desenate, peste tot în sute de cărţi pentru copii, şi de-a lungul sărbătorilor, ca Valentine’s Day dar la cele mai simple teme, de ce? Oh, întrebările sunt îngrămădite ca pe o bătălie de idei!
ursuletul de plus
Teddy Roosevelt
caricaturi
Morris Michtom
Smithsonian
Margarete Steiff
Petzy
replica
Paddington
Winnie the Pooh
animatie
