Guvernul UK pe marginea prăpastiei fiscale: Taxele cresc sau rămân? Ce e de făcut?
Primul paragraf, plin de incertitudini și tot felul de speculații ciudate, sugerează că guvernul britanic, acel guvern care se tot ferește să recunoască public, ar putea să declanșeze o serie de creșteri de taxe, de care nimeni nu știe exact cum va reacționa populația, mai ales când deficitul bugetar e peste 40 de miliarde de lire, aproape ca un jackpot la loto, dar în negativ, dacă ar fi să îți spunem așa.
Raportul ăla de la Institutul Național pentru Cercetări Economice și Sociale ne zice că „singura pârghie disponibilă” e să ridicăm puțin impozitele, dar nu prea mult, ci așa, „moderată, dar susținută”, ca un training ușor la sală, de care nu vrei neapărat să auzi, dar știi că e nevoie dacă vrei să echilibrezi finanțele.
Guvernul, trebuie să recunoaștem, nu e tocmai pe drumul potrivit, la fel cum nici eu nu sunt pe drumul către dietă atunci când văd o prăjitură. Analiștii zic că Rachel Reeves, ministrul de finanțe, se zbate între promisiuni și realitatea fiscală, având o „trilemă imposibilă”, dacă putem spune așa, că nu poate să respecte regulile fiscale, să cheltuie cum s-a angajat, și în același timp să nu le facă viața grea „oamenilor care muncesc”, adică nouă, ălora din popor.
Keir Starmer, premierul nostru drag, zice că nu poate exclude creșteri de taxe, de la TVA la impozitul pe venit, totul e un joc al incertitudinilor, iar bugetul va fi prezentat „mai târziu în acest an” când, probabil, va lansa un alt val de întrebări fără răspuns.
Printre măsurile pe care le discută în birouri se numără și extinderea pragurilor de impozitare pe venit, și aiurea, deseori te întrebi cum de aceste propuneri care par atât de… incomode, nu țin cont de gospodăriile cu venituri mici, având în vedere că, în mod evident, asta ar putea descuraja economisirea, adică, vorba aceea, „unde-i bunul simț?”
Una dintre opțiuni ar fi să inversăm reducerile la asigurările sociale, dar vedem că nimeni nu vrea să strice promisiunile electorale sau să crească șomajul, deci astea par a fi doar fantasme în aer. Oricum, deciziile pe care le va lua șefa finanțelor tot vor afecta mediu de afaceri, părând mai mult a fi un joc lego cu piese lipsă care nu se leagă.
Și așa, indiferent de direcția în care ne îndreptăm, povara aceasta fiscală, din păcate, se va îndrepta spre veniturile modeste, lăsându-ne cu întrebarea: „Cât de mult mai putem suporta?”
